Din cauza unor incidente petrecute în timpul unui spectacol, până în 1990 activitatea Cenaclului „Flacăra” a fost banată, însă Păunescu a înfiinţat „Totuşi iubirea”, un alt proiect cultural de excepţie, ce se poate lăuda cu peste zece ani de activitate şi concerte de succes.
Pe lângă implicarea în viaţa cenaclului, Adrian Păunescu a continuat să se dedice scrisului. Poetul şi-a metamorfozat trăirile, emoţiile şi gândurile în cuvinte, pe care le-a pictat în volume remarcabile: „Repetabila povară”, „Iubiţi-vă pe tunuri”, „Infracţiunea de a fi”, „Nemuritor la zidul morţii” sau „Rugă pentru părinţi”.
Adrian Păunescu s-a implicat şi în viaţa politică, relaţia lui vizavi de regimul comunist fiind catalogată drept ambiguă datorită reacţiilor sale antagonice: când elogiator faţă de Ceauşescu, când extrem de critic şi acid.
Mai târziu, din 1992 până în 1998 a fost membru PSM, partid absorbit ulterior de PSD.
Dincolo de orientări politice sau evenimente din existenţa maestrului, Adrian Păunescu a fost, este şi va rămâne unul dintre cei mai iubiţi poeţi români contemporani. Spirit complex şi liber, iubitor de frumos, acesta şi-a dedicat întreaga existenţă cuvintelor, pe care ni le-a lăsat drept cea mai de preţ moştenire.