Începe „Supraviețuitorul”! La Pro TV, din 12 septembrie, prezentat de Dragoș Bucurenci. Activistul eco și specialistul în comunicare, viitoare vedetă de televiziune, ne povestește despre aventurile din Filipine, care au implicat, printre altele, confruntarea cu șerpii, moluștele și insectele veninoase. Welcome to the jungle! Citește interviul integral în Unica de septembrie!
Știai de formatul „Survivor” și înainte să fii curtat pentru a-l prezenta?
Firește că știam formatul, chiar am câțiva prieteni care sunt fani împătimiți, lucru care a atârnat mult în balanță în decizia pe care am luat-o.
Ce așteptări aveai și cum a fost, de fapt, în această postură?
M-am așteptat să fie foarte dificil și, în același timp, foarte frumos. A fost o experiență mult mai dificilă și mult mai frumoasă decât m-am așteptat.
Ce spune despre o persoană faptul că riscă enorm? Indiferent de situație…
Depinde mult cât de conștientă este în legătură cu riscul pe care și-l asumă. Dacă îl cunoaște și-l acceptă, poate fi vorba de curaj. Dacă se aruncă cu capul înainte fără să știe ce-o așteaptă, e vorba de inconștiență. În emisiune, am avut concurenți de ambele feluri.
Celebritate egal succes?
Nu, câtuși de puțin. Celebritatea poate fi un efect sau un catalizator al succesului, dar cele două pot exista, de foarte multe ori, independente una de alta.
Dacă ar trebui să te prezinți doar în câteva cuvinte, ce ai spune despre tine, acum?
Specialist în comunicare, activist civic, pasionat de „Supraviețuitorul”.
Ce înseamnă un moment de criză pentru un bărbat de 30 și ceva de ani, din România lui 2016?
O să-ți răspund cu ceea ce a scris Kissinger în lucrarea sa de licență de la Harvard: „În viața fiecărui om vine un moment în care își dă seama că dintre posibilitățile aparent nelimitate ale tinereții a devenit una anume.” E o propoziție care m-a deprimat destul de tare când am citit-o, dar m-a consolat imediat gândul că, la data la care o scria, Kissinger nu avea nici cea mai mică idee despre ce urma să devină în a doua jumătate a vieții sale.
Apropo de studiile facute de tine în SUA – cum a fost acolo, cum e atmosfera academică, de ce Stanford?
A fost, de departe, cea mai revelatoare experiență de învățare la care am avut acces până acum. M-am întors de acolo cu o perspectivă mult mai optimistă asupra României, cu dorința (între timp realizată) de a-mi deschide propria firmă de consultanță în comunicare și cu hotărârea de a călători cel puțin o lună pe an ca formă de învățare continuă.
Ești specialist și consultant în comunicare, un domeniu care la noi încă trebuie aprofundat. Unde se greșește cel mai mult?
Greșesc cei care confundă comunicarea cu manipularea, dar și cei care cred despre comunicare că este doar un accesoriu, un moft. Comunicarea de bună calitate poate schimba viața oamenilor în bine Și poate face chiar istorie, iar secretul bunei comunicări a fost și va rămâne întotdeauna autenticitatea.
Cât de opimist ești, pe o scara de la 1 la 10? Cum ai ajuns la concluzia asta?
Am preferat să-i dau mereu ascultare lui Churchill: „Sunt optimist, a fi orice altceva ar fi inutil.”
Care e următoarea provocare pe care o aștepți și ce speri să descoperi atunci despre tine?
Cea mai importantă provocare este difuzarea „Supraviețuitorul” în această toamnă. Sper ca publicul român să fie la fel de captivat cum am fost și eu de aventurile extraordinare prin care au trecut cei 18 concurenți și să le urmărească povestea cu sufletul la gură. Cât despre mine, așa cum ți-am spus, sper să pot folosi această vremelnică celebritate pentru a pune reflectorul pe una dintre cele mai grave probleme ale societății românești: copiii abandonați din instituții.
Citește interviul integral în Unica de septembrie!
Citește și – Evenimentele săptămânii 5-11 septembrie în București
Citește și – Din nou la școală
Ultima modificare septembrie 5, 2016 3:00 pm