Un american și-a invitat prietenul indian într-o vacanța la el acasă, în New York. L-a luat de la aeroport cu un taxi până în centrul orașului. De aici au luat-o pe jos. Pe drumul către casa americanului era gălăgie mare, claxoane, sirene ale ambulanțelor exact ca în orice metropolă americană.
Indianul s-a oprit și a traversat strada ca hipnotizat. Pe partea cealaltă a străzii erau câțiva copaci. Străinul a băgat mâna în iarba de la baza copacului și a prins greierele.
“Wow, ai un super auz!” i-a spus americanul.
“Chiar deloc! Urechile mele sunt la fel ca ale tale. Eu doar aleg ce să ascult!” i-a răspuns indianul.
“Dar, asta e imposibil. Nu aveai cum să auzi greierele în gălăgia asta.”
“Este posibil. Depinde de ce e important pentru tine. Să-ți explic!” i-a spus indianul și băgat mâna în buzunar luând un pumn de monede pe care le-a aruncat pe trotuar. Sunetul monedelor căzute a atras privirile a câtorva oameni pe o distanța de 5-6 metri.
“Înțelegi ce vreau să spun? Depinde de ce îți dorești tu. În fiecare zi auzi la știri despre crime, scandaluri, tâlhării și tragedii. Urechile sunt extensiile creierului nostru. Astfel creierul nostru ajunge să se teme de orice. Aceste vești sunt doar praf, nu valoarează nimic.
E ușor să zici că lumea în care trăim e rea căci realitatea e crudă. Dar, în același timp greierii cântă, apa susură și vântul bate, iar noi nu auzim nimic. ”