WWF România ne spune ce presupune jobul de Communications Officer pentru Centrul pentru Reabilitarea Urșilor Orfani.
Centrul pentru Reabilitarea Urșilor Orfani, singurul astfel de orfelinat din Europa a fost înființat acum mai bine de 10 ani, de Leonardo Bereczky și cu sprijinul WWF România. Găsind în pădure 3 ursuleți părăsiți de mamă, el a realizat că nu are cum să îi ocrotească fără un sprijin specializat și așa a ajuns la concluzia că este nevoie de un Orfelinat pentru puii de urs. Sunt o mulțime de pui de urs care rămân orfani, fie din pricina braconajului, fie din cauză că ursoaicele sunt speriate de oamenii care se apropie de bârlogul lor și fug, părăsindu-și puii.
Centrul acționează ca un refugiu pentru ursuleți, în care ei sunt îngrijiți, hrăniți și monitorizați, iar apoi sunt reintegrați în sălbăticie. În același timp, reabilitarea lor se bazează pe o interacțiune minimă cu omul, astfel încât puii să poată învăța unii de la alții și, astfel, să revină în păduri fără probleme. „Puii de urs sunt echipați cu toate acele instincte care le sunt necesare pentru supraviețuirea lor mai târziu – scăparea de pericole, refugierea în copaci, știu ce se poate mânca din naștere – instinctele de supraviețuire sunt codificate genetic”, explică experții Centrului.
Fiecare pui de urs salvat este o mare reușită
În prezent, Orfelinatul din Munții Hășmaș, județul Harghita, are 20 de hectare și poate găzdui până la 20 de pui de urs. Leonardo Bereczky a rămas coordonatorul proiectului și mai este ajutat de un specialist în mediul forestier, un expert în legislație și o echipă de medici veterinari. În plus, WWF România caută un om de comunicare, care să spună povestea ursuleților în lume.
WWF România în căutarea unui specialist în comunicare
Persoana care va ocupa poziția de Communications Officer trebuie să fie un bun povestitor (atât prin comunicate de presă, cât și prin postări social media și editare video), să aibă studii superioare terminate în comunicare, să mai fi lucrat pe o poziție similară și să aibă experiență în dezvoltarea unui brand. Printre responsabilitățile jobului se numără:
- dezvoltarea unei strategii de comunicare pentru Orfelinat;
- actualizarea site-ului WWF.ro cu informații despre proiectele Centrului;
- realizarea de materiale pentru comunicarea online și offline, cum ar fi: videoclipuri, transmisiuni live, articole, interviuri, comunicate de presă;
- organizarea evenimentelor pentru susținerea Orfelinatului;
- colaborarea cu partenerii, furnizorii de servicii și mass media;
- monitorizarea zilnică a activității Orfelinatului și a ursuleților.
Specialistul în comunicare își va desfășura activitatea atât în birourile WWF România, dar cel puțin jumătate din timpul său va fi petrecut pe teren, la Centrul pentru Reabilitarea Urșilor Orfani, din Harghita.
De ce este nevoie de un Communications Officer?
Pentru hrănirea, îngrijirea și monitorizarea ursuleților, pentru întreținerea Centrului de Reabilitare a Urșilor Orfani și pentru remunerarea specialiștilor, Orfelinatul are nevoie de fonduri. Partenerii tradiționali ai Centrului au încetat susținerea financiară, iar viitorul ursuleților depinde de donații. Anual, Centrul are nevoie de aproximativ 50.000 de dolari.
WWF România folosește platforma Patreon pentru a strânge fonduri și astfel a strâns peste 500 de susținători. Însă este nevoie de mult mai multă implicare pentru a ține Centrul deschis, iar un specialist în comunicare ar putea duce mesajul proiectului mai departe.
Mai multe despre Orfelinatul ursuleților și despre poziția de Communications Officer ne spun două specialiste din cadrul WWF România – Alexandra Dumitrescu, Digital Fundraising Coordinator, și Adriana Trocea, External Communications Expert.
eJobs: Care sunt câteva dintre cele mai mari reușite ale Centrului, din ultimii 10 ani de activitate?
Adriana Trocea: În 10 ani de la înființare, Centrul pentru Reabilitarea Urșilor Orfani a salvat aproximativ 100 de pui de urs, iar în prezent găzduiește alți 10. Fiecare pui de urs salvat este o mare reușită.
eJobs: Din câți oameni este formată echipa Centrului? Ce face fiecare?
Adriana Trocea: Orfelinatul pentru urși a fost fondat de Leonardo Bereczky, acum mai bine de 10 ani. El este implicat constant, fiind și cel care a dezvoltat metoda de reabilitare. El lucrează împreună cu un specialist forestier care îl ajută să întrețină țarcurile, să hrănească urșii șamd. De asemenea, atunci când este necesar, există o echipă de medici veterinari care ajută puii de urs bolnavi. Din echipă mai face parte și un specialist WWF în carnivore, Cristian Remus Papp, care lucrează pe partea de legislație – și el, și Leonardo Bereczky fac parte din Grupul de Lucru privind Conservarea Carnivorelor Mari din România înființat anul trecut, grup ce a contribuit la interzicerea vânătorii la trofeu pentru urs, lup și pisică sălbatică.
eJobs: De ce are Orfelinatul nevoie de un Communications Officer? Ce așteptări aveți de la noul coleg și cum vedeți că va ajuta Centrul?
Adriana Trocea: Orfelinatul nu poate fi vizitat, deoarece interacțiunea cu oamenii ar pune în pericol succesul reabilitării, succesul reintegrării puilor în natură. În plus, Orfelinatul este singurul de acest fel din Europa – este diferit de un sanctuar sau o rezervație pentru că animalele stau doar temporar aici și scopul este să fie eliberate și să se poată reintegra în mediul natural. Dar, deși este prezent de peste 10 ani și a avut o activitate impresionantă, prea puține persoane știu de existența lui, iar potențialul educativ este enorm. Și aici intervine nevoia unui om pasionat de natură, de urși, care să fie vocea lor. Să urmărească discret activitatea și să spună aceste povești mai departe – fie că face asta prin intermediul unei postări pe Instagram, unui articol mai lung sau printr-un video.
eJobs: Ce așteptări aveți de la 2017 pentru Orfelinat?
Adriana Trocea: Orfelinatul nu și-ar fi putut continua existența fără ajutorul celor 500 de persoane care donează în prezent, sume între 5 și 100 de dolari pe lună, pentru a acoperi nevoile de hrană și adăpost ale puilor de urs. Ne dorim să strângem un număr și mai mare de susținători și, cu ajutorul lor, să putem construi și programe de cercetare, bazat pe monitorizarea urșilor post eliberare. Un colar [n.r.: zgardă pentru monitorizare] costă în medie 3.000 euro și interpretarea datelor, analiza și urmărirea, poate încă pe atât. În plus, un colar rezistă aproximativ doi ani pe un urs.
eJobs: Cum ajung puii de urs la Centru?
Adriana Trocea: România este țara în care trăiește aproape 40% din întreaga populație de urs de pe tot continentul, în afară de Rusia, în condițiile în care Ungaria, Cehia, Germania sau Belgia nu mai au deloc urși în sălbăticie. Anual, zeci de pui de urs rămân orfani, în pădurile din România, în condițiile în care numărul oficial de urși bruni era, până recent, dictat de interesele de vânătoare, iar braconajul rămâne adesea nepedepsit. Asta deși ursul este protejat prin lege la nivel european, prin Directiva Habitate, nu doar național.
Braconajul și distrugerea habitatului sunt cauzele principale pentru care puii de urs rămân orfani. Există cazuri în care puii rămân fără mama lor deoarece bârlogul este deranjat și aceasta este forțată să îi părăsească, fenomen întâlnit mai ales în această perioadă, martie inclusiv.
În medie, în fiecare an, la Orfelinat sunt îngrijiți 10 pui de urs. Puii de urs au nevoie de hrană și adăpost, tratamente și îngrijire veterinară, specialiști care să aibă grijă de ei și sisteme de supraveghere și securitate – acestea sunt nevoile de bază.
eJobs: Cât timp stă un ursuleț în Centru? Ce se întâmplă cu el cât timp se află aici?
Alexandra Dumitrescu: Din fericire, viața unui pui de urs la Centrul înființat de Leonardo Bereczky arată fix ca viața unui pui de urs în sălbăticie pentru că este minimizat contactul cu oamenii. Mănâncă, descoperă împrejurimile și pădurea, își caută hrana plasată de către coordonatorul Centrului dupa modelul naturii și se joacă alături de alți pui de urs. Ce este diferit în viața lui în orfelinat este lipsa pericolelor iminente ce i-ar putea afecta dezvoltarea.
Ei stau la Centru până la vârsta de doi ani, cât ar fi stat și în natură alături de mama lor. Iar spațiul lor constă în niște țarcuri care oferă un cadru totalmente natural. Mărimea acestor țarcuri pornește de la una mică, în care puii pot socializa unii cu alții, după care sunt plasați în țarcuri din ce în ce mai mari, în funcție de necesitățile lor ecologice. Când se fac mari, țarcul este deschis și puii explorează zona din jur, întorcându-se totuși în țarc. Când ajung să se simtă confortabil pe cont propriu, nu mai revin.
eJobs: Ce se întâmplă cu ursuleții după ce sunt eliberați în natură? Nu riscă să fie vânați sau să rămână înfometați?
Adriana Trocea: În faza de dezvoltare a proiectului și de confirmare a metodei de reabilitare ursuleții care își găseau drumul înapoi în natură erau monitorizați prin colare. 40 de ursuleți din primele generații au avut colare de monitorizare.
Anual, zeci de pui de urs rămân orfani, în pădurile din România, în condițiile în care numărul oficial de urși bruni era, până recent, dictat de interesele de vânătoare.
Până foarte recent, deși studiile de specialitate realizate de WWF și alte ONG-uri arătau că estimările efectivelor de animale sălbatice nu corespund cu realitatea, Ministerul Mediului continua să ignore experții în conservare pe care îi consulta, legislația europeană aflată în vigoare și cauzele reale ale problemelor. Acest lucru se întâmpla până acum. La finalul anului trecut însă, ca urmare atât a eforturilor mai multor ONG-uri, dar și a tuturor prietenilor naturii, vânătoarea pentru trofeu la urs, lup, pisică sălbatică și râs a fost interzisă. Comunitățile locale și bunurile oamenilor vor fi protejate de un nou Serviciu de Intervenție pentru Animalele Sălbatice, care urmează să fie înființat și va acționa cu tranchilizante în urma sesizărilor la numărul 112, apelând la arme doar ca ultimă măsură.
eJobs: Cum se mai pot implica oamenii, pe lângă donațiile lunare de pe Patreon?
Alexandra Dumitrescu: Din spatele unui calculator sau din birou, ai zice că este dificil să fii aproape de urși. Dar nu este neapărat așa. Ursul are nevoie cel mai mult de un habitat protejat. Orice inițiativă care riscă să îi afecteze casa îl pune în pericol. Și nu numai pe el, dar și pe noi, pe termen lung. În acest sens, susținerea proiectelor ONG-urilor care își propun să protejeze ecosisteme naturale sau să le reconstruiască acolo unde au dispărut, este un efort pe care credem că oricine îl poate face, indiferent de pregătire sau de locul unde se află.
Și tot la nivel individual, un pic mai mult respect față de natură, ajută mereu. În plus, a alege să pui sub îndoială opiniile promovate de către interese vânătorești cu privire la stricăciunile pe care le produce ursul brun, este un pas înainte către o societate mai informată în care oamenii trăiesc în armonie cu natura. Dacă fiecare ar avea un subiect de mediu de care să se intereseze, măcar o oră pe săptămână, deja am fi cu un pas în față.
Ultima modificare noiembrie 23, 2021 12:50 pm