Viața și opera lui Mihai Eminescu. Lucruri mai puțin știute despre marele poet

Pe data de 15 ianuarie, se împlinesc 174 de ani de la nașterea „Luceafărului poeziei românești”, Mihai Eminescu, cunoscut de cititorii români și de critica literară drept „cea mai importantă voce poetică din literatura română”.

Luni, 15 ianuarie, se împlinesc 174 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu, iar elevii din România îl serbează pe „Luceafărul poeziei românești” prin concursuri de poezii și proză.

Biografia lui Mihai Eminescu

Mihai Eminescu (Mihail Eminovici) s-a născut pe data de 15 ianuarie 1850, la Botoșani. În anul 1858 a urmat școala primară „National Hauptschule” (Școala primară ortodoxă orientală) la Cernăuți. La finalul clasei a III-a este clasificat al 15-lea dintre cei 72 de elevi. Între 1860 și 1861 a fost înscris la Obergymnasium din Cernăuți (liceu german). Pe data de 16 aprilie 1863 a părăsit definitiv cursurile, deși avea o situație bună la învățătură.

Anul 1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. Atunci apare broșura „Lăcrămioare învățăceilor gimnaziști”, și poezia „La mormântul lui Aron Pumnul”, precum și alte creații ale poetului.  În această perioadă, poetul intenționează să își continue studiile, dar nu își realizează proiectul. Ajunge sufleor și copist. Continuă să scrie poezii, drame, face traduceri din germană.

Între 1869 și 1862 este student la Viena. Urmează ca auditor Facultatea de Filozofie și Drept, dar audiază și cursuri de la alte facultăți.

Între 1872 și 1874 este student la Berlin, iar după această perioadă se întoarce în țară, la Iași.

În 1877 se mută la București, unde până în 1883 este redactor, apoi redactor-șef la ziarul „Timpul”. Desfășoară o activitate publicistică excepțională, dar i se ruinează sănătatea. (În această perioadă a scris marile sale poeme, precum: Scrisorile, Luceafărul etc.)

În iunie 1883, poetul se îmbolnăvește grav, iar în anul 1889 Mihai Eminescu se stinge din viață în condiții dubioase și interpretate diferit în mai multe surse de la 15 iunie 1889 în casa de sănătate a doctorului Șuțu. Este înmormântat la București, în cimitirul Bellu.

Lucruri neștiute despre poet

Sunt multe lucruri pe care mulți nu le cunosc despre „Luceafărul poeziei românești”. De pildă, în ciuda problemelor de sănătate, Mihai Eminescu a scris poezii până în momentul morții. Când a fost dus la autopsie, halatul în care murise poetul a fost luat de admiratorii săi, iar aici se afla un carnețel în care erau scrise ultimele sale poezii.

Un alt lucru mai puțin cunoscut despre Mihai Eminescu este faptul că, în vremea în care acesta a scris poezia „Pe lângă ploii fără soț”, era îndrăgostit de Cleopatra Leca Poenaru, verișoara lui Caragiale.

În copilărie, Mihai Eminescu obișnuia să își sperie tatăl într-un mod bizar. Mergea în pădure să prindă șerpii și-i punea de vii în apropierea casei sale. Apoi își chema tatăl să vadă ce „pasăre a prins” și stătea deoparte râzând când bărbatul dădea cu ochii de reptile.

Ura matematica. Deși avea o memorie ieșită din comun, cifrele nu îi plăceau deloc.

Era foarte pasionat de fotbal și de înot. Lui Eminescu îi plăcea să joace fotbal încă din copilărie, deși nu avea un talent impresionant la acest sport. Talentul lui era mai degrabă la înot, acolo unde îi uimea pe toți cu mișcările sale. Se pare că bălțile de la Ipotești, din copilăria lui, au fost locurile perfecte pentru antrenament.

A vrut să se călugărească. Conform Adevărul.ro, Eminescu i-a cerut lui Maiorescu, pe 23 iunie 1883, să intre la o mănăstire din Bucureşti şi să fie acceptat în rândurile călugărilor. La ce mănăstire și-ar fi dorit să ajungă, nu știe nimeni însă.

Se încuia în cameră zile și nopți pentru a citi. ”Nu mai ajungea nimeni să-i dereticească sau să-i măture prin casă, nici să-i perie hainele sau să-i cureţe ghetele. Răpus de oboseala, el dormea adeseori îmbrăcat şi hainele i se jerpeleau, iar albitura rar primenită şi nelăută i se făcea cocoloş. Barba şi-o uita nerasă şi fiindcă-l supărau ţepii ei, lua biceagul şi pierdut în gânduri sau adâncit în lectură şi-o scotea fir cu fir încât îi rămâneau pete pete-n faţă. Când nu mai putea să o ducă aşa, schimba locuinţa, îşi cumpăra haine şi albituri noi, se rădea şi iar se simţea bine”, povestea Slavici despre prietenul său, Mihai Eminescu.

Vezi cele mai frumoase poezii de Mihai Eminescu!

Sursă foto: Pixabay