Sunt înconjurată numai de femei singure. Mama e divorțată de ani de zile, mătușa mea, sora mamei, detestă bărbații din cauza logodnicului ei, care a părăsit-o în fața altarului cu ani în urmă, când s-a ales praful de viața ei. Din fericire, nu și-a pierdut mințile, ba chiar dimpotrivă, luptă din răsputeri pentru femeile abuzate de bărbați, încearcă să le convingă pe acestea că nu trebuie să depindă de bărbații lor și nici nu trebuie să le suporte pumnii atunci când, de pildă, echipa lor de fotbal preferată a mâncat bătaie.
Prietenele mamei sunt fie văduve, fie divorțate. Mama, spre deosebire de mătușa mea, și-a păstrat simțul umorului, așa că le-a inclus pe prietenele ei în „Clubul femeilor seduse de bunăvoie și abandonate împotriva voinței lor”. Mama e profesoară și cred că ar fi pierdută dacă n-ar avea simțul umorului. îmi povestește adesea tot felul de „ciocniri” pe care le are cu elevii – de fapt, cu cei mai recalcitranți, pentru că cei mai mulți o plac, o iubesc chiar, unii țin la ea mai mult decât la părinții lor. într-o zi, de pildă, unul dintre elevii ei dintr-a XII-a, sub influența etnobotanicelor, i-a spus: „Ce ți-aș face, mamaie, dacă nu mi-ai fi profesoară! Te-aș face fericită!” Când mi-a povestit episodul, mama, glumind, firește, se întreba dacă ce i-a spus elevul ei e de rău sau de bine.
Continuarea pe Libertatea.ro.