Biserica îi numește pe Sfinții Constantin și Elena drept cei ”întocmai apostolilor”. Mamă și fiu, cei doi împărați bizantini au jucat un rol crucial în favorizarea și răspândirea creștinismului în întreaga Europă.
Sfinții Constantin și Elena sunt sărbătoriți de creștini pe data de 21 mai și sunt amintiți cu evlavie pentru sprijinul deosebit de important pe care l-au acordat bisericii creștine. Datorită lor, creștinismul a devenit o religie acceptată și susținută de împărăția Bizanțului, iar totul a început de la viziunea dramatică pe care Constantin a avut-o pe câmpul de luptă.
Cine au fost Sfinții Constantin și Elena
Elena, mama împăratului Constantin, are origini incerte. Există surse care susțin că ar fi fost o fiică foarte frumoasă de negustor sau de hangiu, crescută într-o familie creștină din Bitinia, de pe teritoriul actual al Turciei. Alte izvoare susțin că ar fi fost fiica regelui Coel, căsătorită cu împăratul roman Constantius Chlorus I pentru a pune capăt războaielor dintre britanici și romani. Ea a născut un fiu, botezat Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus (27 februarie 272 – 22 mai 337) care avea să ajungă Împăratul Constantin cel Mare, fiind primul succesor la tron al tatălui său, Constantius Chlorus.
După un mariaj destul de lung, Elena a fost părăsită de Constantius Chlorus, care s-a recăsătorit cu fiica vitregă a lui Maximian și anume Teodora. Dar Împărăteasa Elena a devenit un personaj important la curte după ascensiunea fiului ei și s-a creștinat în anul 313.
Câtă vreme a avut putere și finanțe împărătești, Elena s-a dedicat religiei creștine, a sprijinit preoții și comunitățile creștine din imperiu și a ridicat nu mai puțin de 18 biserici.
Împărăteasa Elena a organizat mai multe expediții de cercetare la Ierusalim, mergând pe firul poveștilor biblice pentru a descoperi cât mai multe dovezi din timpul vieții lui Iisus. Ea este cea care a descoperit crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul și a ridicat biserica Învierii Domnului de lângă Sfântul Mormânt.
Legenda spune că Marele Constantin a avut viziunea sfintei cruci înainte de bătălia cu trupele lui Maxentiu, în anul 312. În dimineața zilei în care s-au înfruntat cele două armate, Constantin a văzut ridicându-se pe cer, alături de soare, o cruce mare și luminoasă. Atunci, el s-a rugat la Dumnezeu să îl întărească în marea încercare și se spune că ar fi auzit ca prin vis un mesaj venit direct din ceruri: ”prin acest semn vei învinge”.
Împăratul Constantin era deja educat și crescut ca un bun creștin de către mama sa, Elena. Încă din anul 306, când a ajuns la putere, a sprijinit creștinismul, a înlăturat din lege toate pedepsele care se aplicau preoților creștini și a declarat noua religie drept o religie acceptată în imperiul roman.
După bătălia din anul 312, când Constantin a învins și și-a salvat oamenii de la pieire, el a ridicat o mare cruce de piatră la Roma și a dat dispoziție ca pe steagurile de luptă și pe caschetele soldaților să fie însemnate cruci.
Pentru Împăratul Constantin, viziunea crucii a reprezentat cu adevărat puterea divină care îi unește pe credincioși și care schimbă orânduielile vechi, aducând promisiunea unei lumi mai bune, a păcii, a iubirii și a credinței. Constantin este primul împărat roman care se ruga la icoane și care ținea post și respecta morala creștină. Educația lui și credința în Dumnezeu l-au ajutat să impună o serie de măsuri morale revoluționare pentru acele timpuri.
Creștinismul se întărește în timpul Împăratului Constantin
icoana Sf Impărat Constantin cel Mare
În anul 321, marele împărat a generalizat ziua de duminică drept zi de odihnă și a îndemnat soldații să meargă în biserici și să participe la slujbe. Constantin a dat totodată un ordin ca, în ziua de duminică, să fie eliberați și sclavii de muncile lor și să se bucure de libertate.
Tot el a scos în afara legii răstignirea ca pedeapsă capitală și a interzis categoric abandonarea copiilor nou născuți, obicei care se înstăpânise din vechime în Imperiul Roman.
Tot Constantin cel Mare a convocat Sinodul Ecumenic de la Niceea din anul 325, împotriva ereziei lui Arie. La acest sinod s-a proclamat învățătura ortodoxă despre dumnezeirea Fiului care este „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut”.
Împăratul Constantin cel Mare a trecut la cele veșnice pe 22 mai 337 și a fost înmormântat în Biserica „Sfinții Apostoli” din Constantinopol, ctitorită de el. Mama sa, Împărăteasa Elena, care decedase cu zece ani înainte, a fost îngropată la Roma, în mausoleul de lângă biserica Sfinților Marcelin și Petru de pe Via Labicana. Sarcofagul cu rămășițele sale se află acum la muzeul din Vatican. Câteva moaște provenind de la Sfinții Constantin și Elena se află și în România, la București, în Catedrala Patriarhală.
Mari ctitorii ale Împăratului Constantin
Racla cu moaștele sfinților impărați Constantin și Elena
Împăratul roman s-a convertit la creștinism în anul 312, imediat după ce a avut revelația crucii pe câmpul de luptă. Din acel moment, el a susținut cu toată puterea biserica creștină și a sprijinit răspândirea creștinismului drept o religie dreaptă și de mare ajutor unui imperiu slăbit, unde era nevoie de unitate și credință.
Sf. Împărat Constantin a construit la Roma un baptizeriu și o reședință episcopală, iar la Vatican a ridicat măreața catedrală a Sfântului Petru. Pe drumul ce duce în Ostia, a ridicat Biserica Sf. Pavel, iar în Roma un alt lăcaș creștin pe mormântul Sf. Laurențiu.
Ulterior, Constantin a mutat capitala imperiului în Bizanț și a întemeiat cetatea Constantinopole în anul 330. Și aici, au fost ridicate mai multe lăcașuri de cult creștine cu sprijinul împăratului, între care biserica celor 12 sfinți apostoli. Iar în Ţara Sfântă s-a îngrijit de ridicarea unei biserici din Betleem cu hramul Naşterea Domnului, apoi a ridicat Biserica Învierii de la Sfântul Mormânt, inaugurată în 335, și Biserica de la Stejarul Mamvri unde s-a arătat Sf. Treime lui Avraam.
Trebuie menționat că micile regate Georgia și Armenia au trecut la creștinism sub influența Împăratului Constantin.
Constantin cel Mare este considerat în Biserica Ortodoxă ca fiind „egal al Apostolilor”, iar Biserica Ortodoxă Română îl numește „Sfânt Împărat, întocmai cu Apostolii”.
Sfinții Constatin și Elena. Tradiții din vechime
În ziua de 21 mai, când creștinii îi sărbătoresc pe Împărații creștini Constantin și Elena, se spunea în popor cu ceva ani în urmă că era Constantinul Puilor sau ziua lui Constantin Graurul. În această zi, oamenii știau că păsările cerului își învață puii să zboare.
Nimeni nu muncea în această zi, fiind o mare sărbătoare creștină. Țăranii nu mergeau la câmp și nu lucrau nici pământul de pe lângă casă. Se credea că cine muncește de Sfinții Constantin și Elena își prăpădește munca, deoarece vor veni păsările să îi ciugulească toate grânele.
Dar, înainte de 21 mai, cine mai avea de semănat se grăbea să semene porumb sau mei și să încheie lucrările câmpului. Se zicea că orice grâne semănate după ziua sfinților împărați aveau să se usuce.
Se aprindeau focuri pe lângă gospodării în această zi și oamenii se adunau la povești, seara, după ce veneau de la biserică. Fumul focurilor îi protejau de rele și de ispite și pe ei, și casele lor și animalele care urmau să fie scoase la pășune.