Prioritatea numarul 1 a intregii vieti de parinte este si va ramane in permanenta asigurarea sanatatii copilului din punct de vedere fizic, psihic si emotional . Dezvoltarea armonioasa a copiilor este conditionata de satisfacerea adecvata a nevoilor pe care le implica stadiile diferite de dezvoltare pe care acestia le traverseaza.
De multe ori insa, parintii se simt neajutorati in calitatea lor de parinte , regretand adesea ca ghemul de om nu a venit pe lume insotit de un set de instructiuni clare de „utilizare” . Uneori , parintii nu stiu sa identifice nevoile reale ale copiilor , sau se raporteaza gresit la ele , generand efecte negative care pot marca pe viata comportamentul si starea copilului . In astfel de momente , multi parinti ajung sa fie dispusi sa faca orice pentru obtinerea „cheilor” potrivite de rezolvare a acestor situatii de criza .
Astăzi, părinţii au mai puţin timp ca niciodată pentru a se dedica educaţiei. Din acest motiv, este esenţial ca ei să înveţe ce este cel mai important pentru copiii lor.
Copiii au nevoie de intelegere si prietenie, incredere si respect, iubire si daruire, compasiune şi ajutor, dar şi de încercările lor unice ca să crească. Pentru fiecare copil, un proces sănătos de creştere include şi timpul încercărilor prin care trebuie să treacă. Învăţând să accepte şi să înţeleagă limitele impuse de părinţi şi de societate, copiii isi insusesc deprinderi esenţiale de viaţă cum ar fi:respectul prietenia, iubirea, iertarea, capacitatea de a amâna primirea răsplatei, acceptarea, cooperarea, creativitatea, compasiunea, curajul, perseverenţa, autocorecţia, preţuirea de sine, independenţa şi abilitatea de a se orienta si decide singuri.
De exemplu:
– Copiii nu învaţă să ierte, dacă nu există cineva care să ierte.
– Copiii nu învaţă să-şi dezvolte răbdarea sau să amâne primirea unei răsplate, dacă totul le vine de-a gata, imediat ce isi doresc ceva.
– Copiii nu învaţă să-şi accepte imperfecţiunile, dacă toată lumea din jur este perfectă.
– Copiii nu învaţă să coopereze, dacă întotdeauna totul merge aşa cum vor ei.
– Copiii nu învaţă să fie creativi, dacă nu sunt lăsaţi să facă nimic.
– Copiii nu învaţă ce este mila şi respectul, dacă nu simt şi ei durere.
– Copiii nu învaţă să fie curajoşi şi optimişti, dacă nu se confruntă cu greul.
– Copiii nu învaţă să se corecteze singuri, dacă nu au dificultăţi, eşecuri, sau nu fac greşeli.
– Copiii nu învaţă să se conducă singuri, dacă nu au ocazia să reziste unei autorităţi şi / sau dacă nu obţin ceea ce vor.
– Copiii nu-şi pot dezvolta perseverenţa şi puterea, dacă totul este uşor.
– Copiii nu-şi pot dezvolta independenţa, dacă nu trec prin experienţa excluderii sau a respingerii.
Niciodată nu este prea târziu să fim părinţi buni şi să inspiram incredere si prietenie copiilor nostri.
Părinţii trebuie să perceapă copilul aşa cum este el, în mod realist ! Este bine să acceptam faptul că părintele trebuie să satisfacă nevoile copilului şi nu invers. Copilul trebuie înţeles în funcţie de vârsta lui cronologică şi mentală.
Principalele responsabilitati ale parintilor sunt de a identifica nevoile copilului, de a gasi modalitatile adecvate care sa implineasca aceste nevoi si de a elimina comportamentul inadecvat al acestuia.
Scoala parintilor isi propune sa ne ajute sa descoperim aceste lucruri impreuna, sprijiniti si de specilisti din domenii cum ar fi: psihologie, pediatrie, nutritionism, ginecologie, comunicare, protectia consumatorului, etc, functie de nevoile fiecaruia dintre noi.
Obiectivul principal urmarit de catre FNAP-IP in proiectul unei scoli a parintilor este de a fi aproape de parinti si de a-i ajuta sa devina parintii care-si doresc sa fie.
Obiective specifice
1. Familiarizerea părintelui cu caracteristicile de varsta si psihocomportamentale specifice copilului;
2. Antrenarea in tehnici de comunicare asertiva in relatia cu copilul;
3. Dezvoltarea unor tehnici de negociere si rezolvare a situatiilor conflictuale ivite in cresterea şi educarea copilului;
4. Dezvoltarea capacitaţii părinţilor de a creşte motivaţia şi încrederea în sine a copilului lor
5. Facilitarea schimburilor de idei, practici si opinii intre grupuri de parinti cu seturi similare de nevoi, probleme.
Actiunile pe care le propunem se vor desfasura sub forma de workshop-uri, mese rotunde, seminarii, consiliere psihologica face-to-face si on-line, abordand urmatoarele teme de inceput:
– Tehnici de comunicare eficienta;
– Caracteristici psihologice de varsta si individuale ale copilului;
– Cum gestionez influenta grupului asupra copilului;
– Cum imi stimulez copilul sa fie deschis in familie;
– Evolutia relatiei parinte-copil;
– Cum descopar pasiunile si calitatile copilului;
– Cum imi stimulez copilul sa invete;
– Importanta echilibrului in relatia parinte-copil;
– Tehnici de educare nonviolentă;
– Tehnici de dialog părinţi – copii sau adolescenţi;
– Adaptarea şcolară a copiilor ;
– Dificultăţi de învăţare;
– Modalităţi de intervenţie educativă în cazul copiilor aflaţi în situaţii de risc;
– Stresul şi managementul stresului ;
– Ce mancam?
– Citeste eticheta !
– Inchide, stinge, recicleaza !
– Siguranta pe internet;
– Sa alegem o cariera profesionala!
Specialistii care vor modera aceste intalniri se vor informa cu privire la nevoile grupurilor de parinti si vor planifica, impreuna cu acestia, temele urmatoare.