Ceasul a sunat la 6,45. M-am dat jos din pat încet, cu gândul să îmi fac o cafea ca să mă dezmeticesc. Am lucrat până târziu la o rochie pe care o croșetam de câteva luni. M-am ambiționat ca în seara precedentă să o termin, pentru că venise primăvara și nu prea aveam cu ce să mă îmbrac.
Mi-am căutat papucii sub pat. Până i-am găsit, a început să sune telefonul. „Cine ar putea să sune la ora asta?” Am văzut că era numărul Anicăi, una dintre vecinele din sat.
Continuarea pe Libertatea.ro.
Ultima modificare septembrie 16, 2016 11:12 am