Cred ca mamei mele i-ar fi placut sa vada aceasta scrisoare publicata în revista dumneavoastra si de aceea m-am decis sa va scriu, chiar daca talentul meu de narator lasa de dorit. Nu speram ca va mai fi vreodata atât de fericita ca în ultimele luni de viata!
Pâna a lua decizia de a o interna pe mama la azil, am trecut printr-o perioada oribila. Ma bântuiau remuscari, gânduri negre si numai eu stiam cum deschideam ochii dimineata. Fiul meu, Marius, a fost alaturi de mine si a încercat sa ma înteleaga si sa ma sustina.