Convinsă că eu și Valeriu suntem suflete-pereche, abia așteptam să ne unim destinele. Emoții, bucurii, pregătiri, dar… sosirea tatălui iubitului meu din străinătate mi-a schimbat gândul de măritiș!
Eram iubita lui Valeriu de mai bine de trei ani când am hotărât să ne căsătorim. Dacă ar fi fost după mine, m-aș fi măritat cu el de cum l-am văzut prima oară, la 22 de ani, dar mama s-a opus atunci vehement, susținând că sunt „prea tânără și necoaptă” ca să fac față unei căsnicii.
Când Valeriu a împlinit vârsta de 25 de ani, ne-am mutat împreună. Ne ajuta financiar tatăl lui, stabilit în Anglia imediat după revoluție. Părinții iubitului meu erau divorțați de mult timp, mama lui era recăsătorită, dar Valeriu nu suferise de pe urma divorțului lor, dimpotrivă: cu tatăl vitreg se înțelegea foarte bine, iar tatăl lui natural îl susținuse întotdeauna financiar. Dar să revin…