Cine n-a visat măcar o dată în viață să plece la Paris, fie și într-o simplă călătorie, d-apăi în luna de miere?! Doamne, nu cred să fi fost vreodată mai fericită ca în ziua aia, parcă și vedeam: eu, Valentin, plimbări și sărutări sub clar de lună prin Montmartre. și am ajuns la Paris, dar luna mea de miere a fost… de fiere.
Nici măcar acum nu mi-am revenit, când vă scriu. De ce pun pe hârtie ceea ce am trăit? Fiindcă de prea multe ori suntem orbi și nu vedem că sub chipul blândeții se ascunde un suflet rău, inuman. Vedem numai ceea ce dorim, dar și celălalt își joacă foarte bine rolul și ne păcălește. Ghinionul nostru e că nimerim peste omul nepotrivit, într-un moment potrivit. Așa am pățit eu cu Valentin.
Continuarea pe Libertatea.ro.