Eram nervos și puțin îngrijorat. Mă tot întrebam ce s-o fi întâmplat cu Laura, de nu-mi călcase pantalonii de la costum și pe unde oare umbla la ora la care trebuia să fie acasă. În plus, copiii aveau să vină în curând de la școală și ar fi fost pentru prima oară în atâția ani când ea nu-i întâmpina. „O fi pățit ceva? Dacă a avut un accident?” Am scuturat din cap. Nevasta mea era o tipă foarte atentă, grijulie cu ea și cu cei din jur. Nu, mai curând eu o puteam păți.
— Fir-ar să fie, Laura! Nu mi-ai călcat pantalonii! De ce îmi strici tu planurile? O să întârzii sigur la întâlnire din cauza ta! am rostit, cu năduf, cu voce tare.
Citește mai departe pe Libertatea.ro