Bâlbâială. Termenul medical pentru această afecțiune este balbism și se referă la o tulburare de vorbire care implică probleme frecvente și semnificative cu fluența și fluxul normal al vorbirii. Persoanele care se bâlbâie știu ce vor să spună, dar întâmpină dificultăți în a rosti frazele. De exemplu, pot repeta sau prelungi un cuvânt, o silabă sau o expresie, se pot opri în timp ce vorbesc și să nu reușească să pronunțe anumite silabe.
Bâlbâiala este des întâlnită la copiii mici ca parte normală a procesului de învățare a vorbirii. Copiii mici se pot bâlbâi atunci când limbajul și abilitățile lor de vorbire nu sunt suficient de dezvoltate pentru a putea exprima suficient de repede ceea ce vor să spună. Majoritatea copiilor depășesc cu succes această fază după o anumită perioadă.
Uneori însă, această afecțiune este cronică, persistând și la vârstă adultă. Acest tip de bâlbâială poate afecta respectul de sine al unei persoane și interacțiunile cu ceilalți.
Citește mai departe în Dicționarul medical