Dacă pentru românul zilelor noastre, din peisajul sărbătorii de Crăciun sunt nelipsiţi brazii împodobiţi, porcul tăiat, cârnaţii, caltabos şi oraşele luminate feeric, în veacurile din urmă, românii se bucurau, în funcţie de rang şi avere, de alte lucruri. Se ospătau cu mâncăruri din carne de căprioară, mistreţ sau cocori, vin mult şi plăcinte, organizau loterii, îmbrăcau veşminte opulente şi se delectau cu muzică turcească.
Florentinul Anton Maria de Chiaro, prin cartea ”Revoluţiile Valahiei”, arhidiaconul Paul din Alep, care a scris ”Jurnal de călătorie în Moldova şi Valahia”, italianul Franco Sivori, dar şi Ion Ghica sunt câţiva dintre martorii vremurilor de mult apuse, care au făcut posibilă reconstituirea în amănunt a tradiţiilor şi obiceiurilor de pe vremea lor.
Citește continuarea pe Libertatea.ro!
Ultima modificare noiembrie 8, 2019 9:34 am