Sfântul Andrei este sărbătorit de români în fiecare an pe data de 30 noiembrie. Încă din anul 1995, sărbătoarea este însemnată cu cruce roșie în calendarul bisericesc, ca urmare a deciziei luate de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Deși credincioșii îl sărbătoresc anual, nu mulți știu cum a murit cel care este considerat a fi ocrotitorul românilor.
Cine a fost Sfântul Andrei și de ce este important pentru români
Sfântul Apostol Andrei și fratele acestuia, Sfântul Apostol Petru, au fost fiii unui pescar sărac din Gagileea. Cei doi au trăit din pescuit până în ziua în care l-au auzit pe Sfântul Ioan Botezătorul predicând în pustiul Iordanului și vestind venirea Mântuitorului.
Sfântul Andrei a fost martor la botezul lui Iisus Hristos în apa Iordanului, moment în care Sfântul Ioan Botezătorul a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii”.
Dar nu atunci a fost ziua în care Andrei a devenit unul dintre Apostolii lui Iisus.
„Pe când (Iisus) umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut doi frați, pe Simon ce se numește Petru și pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Și le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El”, a relatat Sfântul Apostol și Evanghelist Matei.
Andrei este cunoscut și drept „cel dintâi chemat” (la apostolie). El a fost cel care l-a însoțit pe Iisus Hristos prin Țara Sfântă, fiind martor la minunile săvârșite de Mântuitor.
Sfântul Andrei a suferit, alături de ceilalți apostoli, asistând la chinurile și umilințele la care L-au supus iudeii pe Mântuitor. S-a încredințat, împreună cu ceilalți apostoli, că Iisus Hristos a înviat din morți. L-a văzut pe Domnul înviat și în prima zi, și după opt zile, și când El S-a arătat în Galileea și Le-a dat poruncă să predice Evanghelia printre toate neamurile pământești.
De ce este considerat Sfântul Apostol Andrei ocrotitorul românilor
Sfântul Apostol Andrei a început prin a predica Evanghelia în Asia Mică. De acolo, el a călătorit în ținuturile dintre Dunăre și Marea Neagră, creștinându-i pe geot-daci. El este protectorul neamului românesc.
La fel ca ceilalți apostoli, Sfântul Andrei a umblat prin mai multe locuri pentru a propovădui cuvântul lui Dumnezeu, astfel că și alte țări îl au ca patron spiritual. Scoția are pe drapel crucea Sfântului Andrei, în timp ce Spania, Grecia și Rusia îl consideră a fi creștinătorul lor.
Ziua de 30 noiembrie a fost declarată sărbătoare bisericească națională, iar din 2012, această zi a devenit zi de sărbătoare legală în care nu se lucrează.
Crucea Sfântului Andrei este în formă de X și reprezintă un simbol al umilinței, al pătimirii și al martiriului în credința creștină.
Se spune că, după primirea Sfântului Duh, Sfântul Apostol Andrei a propovăduit în Bitinia și în toate zonele de pe coasta Mării Negre. A ajuns și în Rusia și Cherson.
De-a lungul vieții sale, acesta a dus cuvântul lui Dumnezeu în Sciția cea Mare, Sciția Mică (Drobrogea de azi), în Sinopi, Miotia, s-a întors în Tracia pentru ca, în cele din urmă, să își găsească sfârșitul în Patras.
Se crede că Sfântul Andrei a viețuit, cât timp a fost pe teritoriul românesc, într-o peșteră aflată la patru kilometri sud-est de localitatea Ion Corvin, județul Constanța. Aici se află o biserică, în care într-o nișă, este un pat scobit inițial în piatră despre care tradiția spune că pe el se odihnea Sfântul Andrei.
În anul 1944, această Peșteră a fost transformată într-o biserică, însă la scurt timp după aceasta, trupele rusești invadatoare au distrus-o. De abia în 1990 biserica a fost refăcută și redată cultului.
Se susține că acest nume, Andrei, este legat de lupi. Apostolul Lupilor derivă din vechea denumire a dacilor, daoi, (lupi), dar și de la simbolul lor – lupul. Legendele spun că acest animal a fost alături de daci la căderea Sarmizegetusei și că cel care era căpetenia lupilor, l-ar fi vegheat pe Sfântul Apostol Andrei prin pustia Dobrogei spre Peștera care i s-a oferit ca adăpost.
Cum a murit Sfântul Andrei
Sfântul Andrei a murit ca martir la Patras, fiind răstignit în Achia, unde a fost legat de picioare de un măslin. Conform creștinortodox.ro, deși se spune că Apostolul Andrei a murit pe o cruce în formă de X, se susține că această tradiție datează din secolul al XIV-lea. Totuși, nu se cunoaște data martirizării. Unii istorici îl fixează în timpul persecuției împăratului Nero, prin anii 64-67, alții în vremea persecuțiilor inițiate de Domițian (81-96).
Moaștele Sfântului Andrei au fost așezate, în anul 357, în Biserica Sfinților Apostoli din Constantinopol, cu prilejul sfințirii acestei biserici. Ulterior, Cardinalul Petru de Capua a dus moaștele Sfântului Andrei în Italia, în catedrala din Amalfi. În timpul Cruciadei a IV-a, în vremea papei Pius al II-lea, capul Sfântului Andrei ajunge la Roma, iar de aici a fost dus în Catedrala din Patras, în biserica cu hramul Sfântului Andrei.