Adrian Iovan colabora cu Agenţia de Transplant încă de la începutul anului trecut, prin urmare era oricând pregătit să plece în misiuni umanitare. Nu conta ora sau ziua.
Nici vremea potrivnică nu-l speria. La întoarcere, punea capul pe pernă mulţumit că a mai salvat o viaţă. În total, 30… Pe data de 6 ianuarie, cu numai două săptămâni înainte de fatidica zi în care aviatorul avea să-şi găsească sfârşitul, Adrian ne-a povestit la superlativ despre doctorii care-l însoţeau. Erau mai mult decât o echipă. Erau o familie.
Pe data de 6 ianuarie Adrian Iovan fusese chemat să efectueze o cursă către Baia Mare, de unde trebuia să aducă la Bucureşti ficatul unui bărbat aflat în moarte cerebrală. Cineva aşteapta acest transplant de ani buni, iar acum avea o nouă şansă la viaţă.
Era pe la orele amiezii, iar pilotul se pregătea pentru un zbor de zi şi unul de noapte, dar şi pentru nenumărate ore de aşteptare, până când medicii finalizau operaţia de prelevare şi de pregătire a organelor.
Ne-a răspuns la telefon cu jovialitatea obişnuită şi, printre multele nimicuri pe care le vorbeam ca între doi vechi prieteni, Adrian Iovan ne-a spus că se pregăteşte de cursă şi că mai are la dispoziţie maximum o oră:
”Luăm de la Baia Mare un ficat, de la cineva aflat în moarte cerebrală, şi-l aducem la Bucureşti. Bietul om, ce e viaţa! Ficatul lui vine la Bucureşti, rinichii ajung la Timişoara, restul nu mai ştiu, prin ţară, pe unde mai este nevoie de o cornee sau de altceva”, ne-a destăinuit, la acea vreme, pilotul Adrian Iovan.
Citeste mai multe pe Libertatea.ro.