Asa a fost să fie… Eu m-am măritat cu un bărbat pe care nu-l iubeam și care nu mă iubea, în schimb s-a dovedit că sufletul lui pereche era chiar sora mea. încurcate mai sunt căile Domnului, dar cine suntem noi să ne opunem sorții? În cele din urmă însă, din fericire, totul s-a terminat cu bine.
La noi în casă domneau înțelegerea și fericirea. Mama și tata se căsătoriseră de foarte tineri și, practic, crescuseră împreună cu noi, fetele lor. Mama era învățătoare, tata muncea în construcții și uneori, când avea de lucru pe un șantier în celălalt capăt al țării, lipsea de acasă perioade mai lungi de timp. Noi, copilele lor, Ana și Ilinca, ne iubeam teribil și între noi, și ne iubeam ca pe ochii din cap și părinții. Numai că, deși fizic eram aproape identice, aveam firi deosebite.
Mai mult pe Libertatea.ro
Ultima modificare iunie 7, 2016 12:10 pm