O femeie de fier, plutonierul adjutant principal Giorgeta Grosu (54 de ani), director de îngrijiri medicale în cadrul Spitalului Militar, a rememorat din culisele celor mai negre nopţi pe care medicii bucureşteni le-au trăit după tragedia din Colectiv. Traumele tinerilor ajunşi cu arsuri adânci au fost pentru ea mai dure chiar şi decât o scenă de război.
Sunt oameni care pot spune că în viaţa lor le-au văzut pe toate. Aşa credea şi Giorgeta Grosu, unul dintre oamenii care aproape şi-au dat sufletul pe holurile Spitalului Militar, când 14 dintre răniţii din Colectiv au fost aduşi aici. Plutonier adjunct şi director de îngrijiri medicale, timp de 48 de ore, Geta, cum o strigă colegii, fără rigurozităţi soldăţeşti, a fost ca un titirez de când s-a dat alarma pentru primirea victimelor.
Mobilizarea a fost, cum altfel, întocmai ca una militară, iar ea a fost cea care a pregătit toate resursele medicale şi s-a îngrijit de medicii care operau răniţi pe bandă rulantă. ”Am stat lângă medici, m-am asigurat că au tot ce este nevoie şi pentru că nimeni nu mai pleca acasă le-am asigurat ceai, apă, mâncare, ţinute curate, totul steril. Când terminam asta, mergeam printre rudele victimelor şi le rugam să se liniştească. Momentul care m-a mişcat a fost atunci când la camera de gardă, în acea noapte, am văzut o colegă, medic, ieşită la pensie în urmă de 10 ani. Venise să ne ajute. Mi s-a făcut pielea de găină când am văzut-o. Ca apoi să apară inclusiv o colegă ce se afla în concediu maternal. Au fost momente foarte grele, când medicii intrau în sala de operaţii dimineaţă şi ieşeau noaptea de-acolo. A fost meritul întregii echipe în această misiune”, îşi aminteşte plutonierul.
Mai mult pe Libertatea.ro