Vine un moment când cuplul vrea un copil. Dintr-un motiv sau altul, această dorinţă nu i se poate împlini. Şi atunci apelează la femei dispuse să şi-l “împrumute”
Ştiai că 30% din cuplurile din România suferă de infertilitate, din cauze multiple? Pentru a avea un copil, sunt dispuse să apeleze la o mamă de împrumut. Prin tehnica fecundării in vitro: pre-levarea de ovule, urmată de fecundarea lor in vitro şi apoi de “închirierea” uterului unei alte femei pentru 9 luni de zile. Mai exact, vorbim despre o “închiriere” a pântecelui unei femei care va purta copilul, îl va naşte, urmând ca imediat noul-născut să fie donat părinţilor care au apelat la această metodă cu sau fără să dea bani. Pe de o parte, această metodă aduce o soluţie pentru cuplurile infertile, pe de altă parte, însă, generează probleme între mama purtătoare şi părinţii beneficiari. Iar dreptatea e de ambele părţi. O astfel de decizie în cazul cuplurilor implică ireversibil prezenţa unei a treia persoane în viaţa lor.
Legislaţia nu e clară
Nu există legi clare care să stabilească relaţia ulterioară dintre mama surogat şi părinte. De exemplu, ce te faci dacă mama purtătoare nu mai vrea să dea copilul, pentru că i se trezeşte instinctul matern? Renunţă la bani şi vrea să-şi păstreze copilul? Ei bine, sunt multe astfel de aspecte delicate care trebuie reglementate prin lege, mai ales la noi.
Cine câştigă?
Deşi, teoretic, mamele care îşi “închiriază” uterul nu primesc nici o recompensă, în realitate multe dintre ele acceptă bani, din motive economice. În SUA, aproximativ 300.000 de femei îşi închiriază anual uterul. Se pare că o mamă surogat în SUA primeşte, pentru fiecare naştere, între 25-30.000 de dolari. La noi tarifele variază în funcţie de poziţia socială, de veniturile celor care oferă astfel de servicii şi de cei care le solicită (între 7.000 şi 60.000 de euro). În concluzie, când totul se desfăşoară conform înţelegerii, ambele părţi au de câştigat: unii un copil, alţii bani.
OPINIA BISERICII
“Vorbim tare uşor de copii vânduţi în străinătate, de tranzacţii cu organe şi, iată, acum, şi de mamă de împrumut, de parcă ar fi aidoma cu marfa de pe piaţă sau maşina. Indiferent din ce cauze un cuplu e pedepsit de Dumnezeu cu sterilitatea, ar trebui să existe o fărâmă de conştiinţă în mintea tuturor celor încercaţi, gândindu-se la viaţa pe care au dus-o şi la ipoteza de a înfia un copil abandonat. Pentru că mamă e cine te creşte, nu cine te face! De aceea, Biserica nu va putea accepta noţiunea de “împrumut” în legătură cu viaţa umană, înainte de a se forma, în timpul conceperii sau după aceea.” (Preot Marian Diniţoiu, Biserica Miresei, Câmpulung Muscel)