O ucraineancă, mama a 12 copii, dintre care 6 înfiați, a murit pe frontul de luptă, la numai 48 de ani

Olga Semidianova, o ucraineancă de 48 de ani, mama a 12 copii, dintre care 6 înfiați, a murit pe frontul de luptă, cu arma în mână.

Olga Semidianova era nu doar o luptătoare, ci și o mamă din Marganeț. Ea a murit pe 3 martie, cu arma în mână. Fiicele ei au povestit pentru Fakti mai multe despre mama lor, de la cine era și până la cum și-a dat viața pentru țara lor.

Anna Semidianova, una dintre fiicele Olgăi, a povestit că mama sa era din Zaporozhye, fiind un copil singur la părinți. Ea s-a căsătorit la 19 ani și a născut 5 copii, trei fiice și doi fii, întreaga familie mutându-se într-o casp mare de lângă Marganeț.

„Sora noastră mai mică s-a născut acolo în 2008”, a povestit Anna, citată de Libertatea. „În timp ce era încă însărcinată cu ea, mama și tatăl meu au decis că ar dori să crească mai mulți copii adoptați. Nici măcar nu știm de ce au vrut asta, poate credința și dorința de a schimba această lume în bine. La consiliul de familie am susținut inițiativa părinților, iar aceștia au luat șase băieți de la orfelinat. Toți erau copii destul de dificili. Cel mai mare avea 11 ani, fiecare cu o traumă psihologică din trecut. Am primit statutul de orfelinat de tip familial. Mama Olga s-a dedicat familiei, a trăit doar pentru ea”.

Cum a intrat Olga Semidianova în armată

În anul 2015, soțul Olgăi s-a oferit voluntar pentru batalionul din sectorul drept al DUK. La puțin timp după, și-a chemat soția să i se alăture. „A fost în poligon, a intrat în armată, a tras cu arma și a decis să rămână”, a povestit Iulia Volkova, o altă fiică a mamei eroine. „Am urmat-o, acolo l-am întâlnit pe soțul meu, și el soldat”.

Iulia Volkova a mai povestit: „În momentul în care, la 1 martie 2016, Forțele Armate ale Ucrainei au semnat oficial un contract cu batalionul Aidar, eu și mama am decis să ne alăturăm. E adevărat, nu luptam, eu eram bucătar, iar mama era croitoreasă. Totuși, asta era doar pe hârtie, deoarece ea a fost în prim-plan și a salvat răniții ca medic de luptă, în a treia companie de asalt. Abia doi ani mai târziu, în batalion au ajuns specialiști, iar în acest fel mama a primit cunoștințele medicale necesare pentru a ocupa oficial această funcție”.

Citește și: Papa Francisc, rugăciune pentru pace în Ucraina: Îl implor pe Dumnezeu să „oprească mâna lui Cain”

Citește și: Jurnalista Marina Ovsyannikova a refuzat oferta de azil a președintelui Emmanuel Macron

Citește și: O tânără din Ucraina a filmat condițiile din adăposturile pentru refugiați din România

Citește și: O tânără din București și-a oferit încălțările unei refugiate din Ucraina

Olga Semidianova a fost decorată de mai multe ori de-a lungul carierei. Ultima oară a fost decorată cu Ordinul Onoare și Glorie. „Știi, mama practic nu a părăsit punctele fierbinți, pentru că a vrut mai ales să ajute oamenii, războiul i-a luat pe mulți dintre prietenii ei”, a mai spus Iulia. „În 2019, de ziua mamei mele, invadatorii au tras în pozițiile lor. Din fericire, toți au fost salvați de faptul că, împreună cu camarazii, au reușit să se ascundă într-o altă baracă. Dar din cauza incendiului, toate documentele și lucrurile ei au ars”.

Tânăra a mai povestit: „Îmi amintesc cum m-a sunat mama și mi-a cerut să nu fiu supărată, pentru că printre aceste lucruri era și laptopul meu. Dar am liniştit-o, pentru că vieţile oamenilor sunt mai preţioase decât unele lucruri. De fiecare dată când mama pleca cu mașina și își lua rămas bun, ea repeta: «Dacă nu suntem acolo, vor veni la noi în casă»”.

Sfârșitul tragic al Olgăi Semidianova

Olga Semidianova a murit pe 3 martie, la granița dintre Donețk și Zaporojie. Fiicele ei cred că ea a știut că va muri, pentru că a trimis cu câteva ore înainte un rucsac cu lucruri prin prieteni, scriindu-le copiilor că îi iubește foarte mult și merge într-un punct fierbinte. Nu a mai luat legătura cu ei ulterior.

Iulia a spus cum a murit mama ei pe câmpul de luptă: „În timpul bătăliei, armata noastră s-a retras, iar comandantul batalionului a ordonat ca toate femeile din prima linie să fie trimise puțin mai departe, dar mama mea a refuzat”.

„Din păcate, forțele inamicului erau superioare ca număr”, a mai povestit Iulia. „Mama purta o vestă antiglonț, o cască. Ea i-a salvat pe luptători până la urmă, deși au fost mulți uciși de invadatori. Au tras din tancuri, infanteria a tras. Mama a fost ucisă cu arme mici. Ea nu a murit imediat, ci din cauza pierderii de sânge, după ce a avut o rană gravă în stomac. Avem fotografii de la locul morții, dar din cauza luptelor grele, încă nu o putem îngropa. Totuși, facem totul pentru a reuși asta cât mai curând posibil, deși biroul de înregistrare și înrolare militară nu ne ajută încă. Ne rugăm constant pentru ea și îi mulțumim lui Dumnezeu că ne-a trimis-o”.

Fiica femeii, Iulia, a mai spus că sacrificiul mamei i-a inspirat pe ceilalți copii: „Datorită ei a mers și fratele nostru mai mare pe front, iar acum se află în apărarea teritorială. Cealaltă soră a mea s-a oferit și ea voluntară să apere Ucraina. Fratele mai mic servește din 2019 ca soldat profesionist și apără Harkov. O altă soră e în poliția din Zaporojie. Și sora cea mai mică locuiește cu mine, acum voi fi responsabilă pentru ea. Tata servește în apărarea teritorială, îi este foarte greu, dar este licențiat în psihologie și încearcă să ne mențină în formă și să ne păstrăm calmul. Singura consolare este că mama a cunoscut-o pe prima ei nepoată, Sofika, care urmează să împlinească șase luni”.