România pare mai frumoasă atunci când este privită prin ochii refugiaților din Ucraina care i-au trecut granițele.
Valeria, o tânără din orașul ucrainean Zaporojie, s-a stabilit în urmă cu câteva săptămâni în Timișoara, unde și-a găsit un loc de muncă și a fost și avansată. Jurnaliștii Libertatea au petrecut o zi alături de ea, la noul său loc de muncă și în noul ei cămin.
Tânăra, în vârstă de 26 de ani, își amintește clar momentul în care a decis să plece din Ucraina. „Într-o noapte, la ora 3, când am ieșit de la adăpost, am văzut pe cer ceva ce semăna cu o stea căzătoare”, a zis ea. „Era o bombă. Atunci am decis să plecăm din Ucraina”.
Încă din copilărie, Valeria a învățat limba engleză, pe care astăzi o vorbește fluent. Ea a avut ocazia să exerseze această limbă în zeci de alte orașe și țări, în cei opt ani în care a lucrat ca ghid turistic.
În Timișoara, Veleria locuiește și lucrează împreună cu mama ei, Ludmila, care are 61 de ani, și o vecină, Lidia. Tânăra lucrează la o firmă ce confecționează cutii de ciocolată de o săptămână. Se întoarce acasă într-un apartament mic, cu două camere.
Citește și: Țara care stinge luminile stradale, pentru a combata cea mai gravă criză economică din ultimele decenii
Citește și: Noi măsuri de sprijin pentru energie și gaze. Care sunt noile prețuri?
Citește și: Vladimir Putin, amenințare nouă: „Plătiți în ruble sau vom încheia livrările de gaze”
Citește și: Zelenski, temeri cu privire la un atac nuclear al Rusiei: „Nimeni nu poate salva nicio parte a lumii de distrugerea radioactivă care ar urma”
În interviul acordat pentru Libertatea, Valeria a spus că viața ei era interesantă, călătorind mult între Ucraina și Turcia din prisma job-ului. Vestea războiului a aflat-o de la mama ei, care a sunat-o. „Rușii ne bombardează”, i-a spus Ludmila fiicei ei, trezindu-se cu noaptea în cap pentru a ajunge la spitalul din Zaprojie, unde lucra câteva ore pe săptămână la registratură.
Deși la început nu au vrut să plece, cele două femei au realizat că alarmele care îndemnau civilii să meargă la adăpost au început să sune tot mai des. Erau nevoite să meargă la adăpost și de trei-patru ori pe noapte la adăpost, iar totul devenise „un coșmar”. Așadar, au plecat pe 3 martie, după ce au petrecut 40 de minute pentru a-și pregăti bagajele.
Alături de mama ei și de vecina lor, Lidia, Valeria lucrează la o fabrică de asamblare a cutiilor de ciocolată, unde au un salariu doar puțin mai mare decât minimul pe economie. „Îmi vine să spun mulțumesc la fiecare pas”, a spus Valeria despre experiența din România. „Toată lumea încearcă să ne normalizeze viața”.
Foto – Vlad Chirea/Libertatea
Ultima modificare aprilie 4, 2022 3:36 pm