Cum trăiesc femeile rome în România. Interviu cu Carmen Gheorghe

30.07.2018, 15:18.

Carmen Gheorghe este președinta singurei asociații feministe rome din România și dezvoltă de peste 10 ani programe la nivel local și național. Prin intermediul lor, construiește grupuri de inițiativă formate din femei rome și încurajează implicarea acestora în deciziile comunității. Mi-a povestit cum trăiesc femeile rome în România și care sunt principalele probleme cu care acestea se confruntă în viețile lor de zi cu zi.

Carmen Gheorghe a terminat un doctorat la SNSPA cu o temă feministă legată de identitatea femeilor rome în spațiul public, iar în anul 2012 a înființat organizația Eromnja, ca răspuns la invizibilitatea femeilor rome în comunitate, dar și în spațiul mainstream. Activitățile organizației au ca misiune implicarea și consolidarea poziției femeilor rome în societate, în comunitate și la locul de muncă și militează pentru respectul, integritatea și demnitatea acestora.

Cum este să fii femeie romă în România de azi?

Carmen Gheorghe: Răspunsul acesta pare să țină de un hazard. Dacă ai ghinionul să te naști într-o comunitate marginalizată, segregată, atunci îți cunoști deja viitorul. Ești încolțită de normele care spun că femeia trebuie să își cunoască locul, ești izolată de românii care se trag într-o parte atunci când stai la coadă la magazin, ești ignorată de autoritățile care nu se gândesc că nu ai apă curentă, dar care pretind că trebuie să îți ții familia curată, ești repezită de funcționarii care, când te văd în instituție, știu cu siguranță că ai venit să ‘’cerșești vreun drept’’.

'Nu mă cheamă Damian'. Theo Rose a aflat un secret despre soțul ei chiar în ziua nunții. Ce a povestit artista

Recomandarea zilei

Dacă te naști la bloc, trebuie să ascunzi că provii dintr-o familie de ‘’țigani’’, iar dacă află copiii cu care te joci și încep să te strige în diferite feluri, vei înțelege că e nașpa ceea ce reprezinți și ar fi bine să îți renegi rădăcinile. Vei vorbi doar în șoaptă despre originea ta și despre familia ta și poate doar celor foarte apropiați. Vei învăța de două ori mai mult, vei munci triplu și te vei aranja permanent, pentru ca cei din jurul tău să vadă că ești o femeie curată.

Dacă te naști într-un ghetou, deja lupți să trăiești, ai ințeles că ai prea multe dezavantaje și ai învățat cum poți fenta regulile, iar societatea care nu ți-a oferit nimic nu merită nimic în schimb.

Care au fost ultimele cuvinte ale lui Silviu Prigoană. Prietenii lui au crezut că le face o farsă

Recomandarea zilei

Scenariile acestea pot continua la infinit și au prea multe perspective ca să poată fi esențializate într-o singură frază. Ce este comun în fiecare scenariu este că identitățile tale, de gen, etnie, îți sunt potrivnice pentru reușita ta în viață. Și trebuie să te lupți cu toate și tot pentru a reuși. Ceea ce este structural injust, mai ales că discursul public care îți este servit vorbește numai despre voința interioară și ambiția individuală ca valori esențiale și creează, de fapt, un sistem bazat pe competiție și selecție naturală, în care doar persoanele cele mai tari reușesc. Asta în detrimentul unor măsuri care să dea mai multă atenție celor cu mai puține șanse de reușită (în termeni de un loc de muncă mai bun, condiții, securitate în muncă, locuire decentă, acces la servicii etc).

În 2017, am realizat un raport shadow pentru CEDAW (Comitetul Pentru Eliminarea Discriminării Împotriva Femeilor), împreună cu Coaliția pentru Egalitate de Gen, în cadrul căruia au fost menționate principalele probleme cu care se confruntă femeile rome, dar și propuneri de soluții la acestea, majoritatea legate de lipsa accesului la servicii, mijloace reproductive și resurse, prezența în sistemul educațional sau pe piața muncii, violența domestică, reprezentarea politică, academică și socială sau discursul instigator la ură.

Cred că toate problemele menționate sunt structurale și necesită intervenții și schimbări legislative, dar și schimbări de practici instituționale, politice și sociale. Nu se poate fără un efort conjugat, fără resurse financiare pe care statul să le angajeze și, nu în ultimul rând, fără un angajament real al mediului politic.

Care sunt stereotipurile asociate femeilor de etnie romă și cum le-ai demonta?

Carmen Gheorghe: Dacă vrei să afli stereotipuri legate de femei rome, e suficient să dai o căutare pe google și vei vedea de toate. Imagini cu vrăjitoare, nomade (în sens de femei exotice), femei cu fuste și bănuți în păr, femei cu mulți copii, nunți fastuoase. Toate astea sunt perpetuate din secolele trecute, iar modul în care suntem tratate atât în media, în mediul academic, în modă, muzică sau în mediul politic continuă să fie din același spectru.

Cred că în România încă nu există un discurs echilibrat despre femei rome, care să reflecte diversitatea noastră. Cred că suntem instrumentalizate prin prisma corpurilor și imaginilor perpetuate de media și întărite de multe ori de mediul politic, iar asta ne afectează. Tendința de conservatorism și tradiționalism în rândul minorității rome vine și ca răspuns la imaginile perpetuate. Dar stereotipurile pot fi foarte greu demontate, iar asta se face în timp, cu conștiință civică, etnică, feministă și politică.

Pe mine, să fiu feministă mă face conștientă de dubla mea identitate și mă plasează la intersecția dintre două lumi care încă nu se întâlnesc, deși mi-aș dori foarte mult. Deci feminismul meu nu e doar despre egalitate între femei și bărbați, ci și despre intersecția între două lumi diferite, care vin fiecare cu sistemele opresive, din interiorul și din afara comunității.

Ce fel de proiecte dezvoltați în cadrul E-Romnja?

Carmen Gheorghe: Prefer să nu văd munca în E-Romnja în termeni de proiecte, ci mai degrabă ca o viziune care să conducă la îmbunătățirea situației femeilor rome atât în societate, cât și în comunitate. Ne luptăm să facem asta prin mijloace de dezvoltare comunitară, dar punem în centrul muncii noastre femeile rome ca subiect. Avem o abordare holistică, așa încât ne uitam la toate aspectele ce țin de viața femeilor rome, de la familie, comunitate, până la relația cu autoritățile locale. În fiecare din aceste aspecte există lacune: unele țin de practică, altele de structuri de inegalitate și de discriminare. Adresăm teme legate de infrastructura, acces la servicii, locuire, acte de identitate/proprietate, dar și probleme specifice femeilor, precum violența domestică și sănătatea reproductivă.

Inițiativele noastre privesc, în genere, toată comunitatea, așa încât bărbații au învățat să fie solidari pe teme comune, precum infrastructura sau accesul la educație. În multe comunități sunt reticenți la început sau ignoră complet ceea ce se întâmplă. Au existat momente în care femeile au preluat rolul de lidere în fața autorităților și atunci bărbații s-au simțit insultați. Însă, experiența lor din ultimii ani și încrederea pe care au căpătat-o în propria voce nu le-au făcut să dea înapoi, ceea ce pentru mine e un semnal că rolurile de gen din comunități trebuie să se schimbe, iar femeile și bărbații să devină parteneri egali.

Povestește-mi o amintire frumoasă din timpul proiectelor în care te-ai implicat. Cum reacționează femeile din comunități la inițiativele voastre?

Carmen Gheorghe: Sunt multe lucruri frumoase care s-au întâmplat în toți acești ani. O amintire frumoasă este un concurs de gătit la Spantov, unde femeile rome și fetele lor au pregătit prăjituri și au împărtășit din experiența lor de viață. O altă amintire frumoasă este legată de cartea Privește-mă așa cum sunt, un proiect personal care a însemnat pentru mine foarte mult. Spune într-un fel povestea mea și a multor femei rome ca mine, invizibile în România. Este o declarație publică venită dintr-o revoltă, care mă apăsa nu doar pe mine, ci pe multe dintre colegele mele activiste, legată de invizibilitatea politică, socială, academică a femeilor rome. Așa s-a conturat și Gala Femeilor Rome, un alt proiect de suflet în care m-am implicat vreme de cinci ani.

Când mergem în comunități, nu mergem să le învățăm ceva pe femeile rome, ci să lucrăm împreună și să învățăm unele de la celelalte. Încrederea se construiește pas cu pas și trebuie să fie un efort de ambele părți. Valorizăm experiențele lor de viață și nu ne uităm la poziția socială sau la nivelul de educație. Iar de aici, ele vin cu inițiative și propuneri, iar noi sprijinim și încurajăm procesul de obținere a drepturilor lor.

Avem multe rezultate, dar și lecții învățate, iar impactul constă în faptul că femeile pot decide care sunt prioritățile și problemele lor. Este foarte importantă solidaritatea, întrucât este un principiu important care stă la baza încurajării și participării femeilor în comunitate. Încurajam chiar și termeni feminiști, precum suroritate între femei. Avem discuții permanente cu femeile, dar prin activitățile pe care le facem, încercăm în primul rând să le aducem împreună, pentru a se susține reciproc în diferite situații. Asta creează coeziune în grup, sentimentul de apartenență și de solidaritate.

Sursă foto: Arhiva de fotografii E-romja

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro