Ienupărul – proprietăți, beneficii, întrebuințări în bucătărie

Ienupărul este apreciat și folosit încă din Antichitate pentru virtuțile lui tămăduitoare și pentru aroma boabelor sale albăstrui. Pe vremuri, boabele de ienupăr erau consumate în stare naturală pentru diverse probleme digestive, dar și pentru tuse sau infecțiile gâtului.

Ienupărul este tot mai rar consumat în stare naturală în zilele noastre, dar infuziile de ienupăr sau uleiul esențial de ienupăr sunt recomandate pentru numeroasele lor proprietăți terapeutice. Trebuie subliniat faptul că ienupărul are puternice efecte antibacteriene, antivirale și antiinflamatorii.

În fitofarmacie, este recomandat pentru a trata durerile reumatice, răcelile, bronșita, bolile de piele și chiar calculii renali.

Boabele de ienupăr pot fi un bun remediu pentru anemie, lipsa poftei de mâncare, dar și pentru inflamațiile articulațiilor sau pentru artroze.

Din ienupăr se prepară infuzii, tincturi și uleiuri esențiale cu numeroase întrebuințări, cu virtuți terapeutice deosebite, dar care pot avea și unele contraindicații pe care le vei descoperi în acest articol. Trebuie să ții cont de faptul că ienupărul conține și acizi sau substanțe volatile care pot irita mucoasele și pot declanșa reacții adverse deosebit de neplăcute. De aceea, folosirea infuziilor, tincturilor sau a uleiului esențial de ienupăr trebuie să fie indicată de un medic specialist sau trebuie să fie limitată conform indicațiilor de pe pachetul acestor produse.  

Ienupărul – arbust din familia coniferelor

Arbust de talie medie, Juniperus communis – după numele lui științific, ienupărul face parte din familia de plante Cupressaceae, fiind înrudit spre exemplu cu chiparosul. Ienupărul este, poate, cel mai răspândit arbust de pe glob și este întâlnit în general în zonele montane sau deluroase din emisfera nordică.

Familia ienupărului cuprinde mai multe varietăți de ienupăr comun și câteva varietăți de ienupăr alpin. Ienupărul comun este un arbust cu o coroană bogată și de statură medie, ajungând până la 10 metri înălțime. Speciile de ienupăr alpin cresc mai puțin înalte, iar cele întânite pe platourile montane își întind crengile aproape de sol.

Unele specii de ienupăr cu nuanțe argintii sau albăstrui sunt cultivate în grădini și parcuri pentru frumusețea lor decorativă. Boabele albastre de ienupăr contribuie și ele la frumusețea acestui arbust când își intensifică culoarea la începutul toamnei.

Cum deosebești ienupărul de alte conifere

Ienupărul poate fi găsit și la noi în țară în zonele de munte și pe dealurile înalte submontane. El este recunoscut foarte ușor după ”fructele” lui albăstrui. De asemenea, poate fi recunoscut după acele lui care sunt tot timpul verzi, de lungime medie, cu o dungă albă care traversează partea mediană.

Forma boabelor sau a conurilor sale te ajută să îl deosebești ușor de alte conifere, deoarece boabele de ienupăr sunt mici și rotunde, față de alte conuri care sunt lunguiețe. La începutul verii ele sunt verzui, apoi capătă o nuanță albăstruie și un aspect cerat pe măsură ce se maturizează.

De multe ori, în lunile august și septembrie, crengile tinere au conuri mature și albastre, alături de conuri tinere și verzi.

Boabele de ienupăr, bogate în taninuri și uleiuri aromatice

Trebuie menționat faptul că boabele de ienupăr nu sunt fructe, știut fiind că niciun conifer nu face fructe, ci sunt un fel de conuri foarte mici și rotunde sau mai bine zis pseudoconuri. Aceste conuri rotunde și compacte sunt formate din 3 până la 6 solzi, presați unul de altul, care ascund semințe mici și foarte aromate.

Dincolo de culoarea lor frumoasă, boabele de ienupăr sunt apreciate pentru calitățile lor terapeutice. Iată ce substanțe aromatice conțin aceste mici conuri:

• 2% ulei volatil;
• juniperină (acizi specifici acestui conifer care dau gustul amar și parfumul intens)
• rășină (aproximativ 10%);
• proteine;
• acizi formic, acetic și malic;
• hidrocarburi;
• acizi grași;
• steroli;
• terpene (substanțe care accentuează aroma coniferelor și care se regăsesc în uleiul esențial de ienupăr)
• compuși aromatici.

Uleiul esențial reprezintă aproximativ 0,30 – 0,60% din conținutul de substanțe aromatice al conurilor, în funcție de stadiile de vegetație și de vârstă. Conținutul cel mai ridicat de ulei esențial se găsește în rămurelele tinere, înainte de deschiderea mugurilor.

Frunzele de ienupăr conțin 560 – 750 mg vitamina C, dar și conurile sale sunt foarte bogate în vitamina C, antioxidanți și flavonoizi.

Uleiul esențial mai conține alfa-pinen, beta-pinen, l-beta felandren, limonen, delta-3-caren, acetat de bornil, iar în cantități mici conține și aldehida anisica și caproica, alcooli secundari monociclici, aldehide și cetone sescviterpenice, alcooli triterpenici terțiari – toate acestea substanțe care pot produce iritații și alergii în cazul în care conurile și ramurile de ienupăr nu sunt consumate conform recomandărilor unui medic specialist.

Ce părți sunt folosite în farmacie și bucătărie

Boabele sau conurile sunt cele mai folosite părți ale acestui arbust. Boabele crude și verzi sau cele mature și albăstrui se consumau pe vremuri drept remedii pentru dureri de stomac, pentru infecții în gât, pentru infecții urinare și chiar pe post de contraceptive. Gustul lor deosebit de amar era greu de suportat, dar erau apreciate pentru efectele lor curative puternice.  

De asemenea, se folosesc crenguțele tinere sau mugurii pentru a da aromă unor soiuri de brânzeturi în bucătăria popoarelor nordice. Și tot în țările nordice, conurile de ienupăr sunt folosite pentru a da aromă unor sortimente de bere.

Utilizări în farmacie

Boabele de ienupăr sunt amărui și au un gust iute și astringent. Ele se culeg toamna, când au deja culoarea albastră și se usucă, apoi se zdrobesc pentru a obține un gust mai aromat. Din ele se prepară infuzii, tincturi și uleiuri esențiale pentru diferite boli de articulații, boli de stomac, infecții respiratorii sau pentru boli de piele și viermi intestinali.

Acele fragede de ienupăr sunt folosite și ele în industria farmaceutică. Sunt deshidratate și transformate în pulbere sau macerate. Din ele se fac tratamente pentru infecțiile pielii, cataplasme pentru durerile articulare sau unguente antimicotice. Recent s-a descoperit că acele de ienupăr au proprietăți antimicotice și pot combate micozele pielii.

Tot din crenguțele tinere de ienupăr se extrage uleiul esențial care se află în concentrație mai mare în acele arbustului primăvara devreme, înainte de apariția mugurilor.

Utilizări în bucătărie

Conurile de ienupăr sunt folosite în bucătărie din cele mai vechi timpuri. Datorită gustului lor amărui și astringent și datorită aromei puternice, se foloseau pentru a marina carnea de vânat, carnea de vită și de porc.

De asemenea, boabele uscate și strivite se foloseau pentru sosurile grase și ajutau la digestie. În zilele noastre, ienupărul se folosește mai puțin în bucătărie, în schimb proprietățile lui curative sunt bine cunoscute.

Tot în bucătărie, de la ienupăr se folosește lemnul. În țările nordice, se folosesc foi subțiri din lemn și coajă de ienupăr în care se păstrează brânza și untul. Acestea capătă o aromă deosebită, foarte apreciată de gurmanzi.

Tot în țările nordice precum Suedia, Norvegia sau Finlanda, Estonia sau Letonia, boabele de ienupăr sunt folosite pentru berea artizanală.

Nu în ultimul rând, să ne aducem aminte că ginul este o băutură care la origine se făcea din boabe de ienupăr macerate. Și în zilele noastre, ienupărul este folosit pentru a fabrica ginul. Iar crenguțele tinere de ienupăr se folosesc pentru a filtra anumite specialități de bere artizanală, deosebit de aromată.

Ienupărul – beneficii pentru sănătate

Extractul de ienupar, uleiul esențial și conurile acestui arbust au efecte antiinflamatoare și antiseptice, antibacteriene și antimicotice, decongestionante dar și energizante și revitalizante.

Infecții renale și respiratorii, dureri reumatice

Cataplasmele calde cu extract de ienupăr și infuziile sunt recomandate în cazul afecțiunilor reumatice, artrite, coxartroze, gonartroze, pentru osteoporoză sau pentru infecții respiratorii precum traheite, bronșite, laringite. De asemenea, infuziile de ienupăr sau uleiul esențial pot ajuta la vindecarea mai rapidă a cistitelor, uretritelor și litiazei renale. Ceaiul de ienupăr are acțiune diuretică și favorizează eliminarea calculilor de mici dimensiuni.

Mugurii de ienupăr, culeși primăvara devreme, intră în compoziția ceaiurilor antibronșitice. Acele mugurilor conțin o cantitate importantă de vitamina C, iar infuzia se face dintr-o lingură de ace la o cană cu apă. Pentru afecțiunile căilor respiratorii se poate prepara un sirop prin fierberea mugurilor astfel: se pun 20 g la 1/2 litri de apă. De asemenea, se poate face sirop din fierberea ramurilor tinere la foc domol pentru 15 minute. Se filtrează și se beau 4-5 linguri de ceai pe zi. Siropul de ienupăr se poate păstra în sticluțe mici, în loc întunecat și răcoros. Se ia câte o linguriță diluată la un pahar de apă, de 3 ori pe zi, în caz de laringite, traheite, bronșite, pielite, cistite, uretrite, litiază renală.

Pentru reumatismul cronic, coxartroza și gonartroză se folosește extractul de muguri de ienupar, câte 50 de picături, de 3 ori pe zi.

Astenie, pofta de mâncare, revigorare

Practica medicală a demonstrat faptul că uleiul de ienupăr acționează ca un tonifiant, iar substanțele aromatice contribuie la o stare generală mai bună. Ele pot combate stările de oboseală și de astenie și restabilesc pofta de mâncare.

Inhalațiile cu ulei esențial de ienupăr decongestionează căile respiratorii, revigorează sistemul nervos și tonifică întregul organism. Este benefic în ameliorarea simptomelor de insomnie și nervozitate, conferind o stare de bine.

Totodată, el are acțiune calmantă și tonică, ajutând inima să capete un ritm cardiac mai echilibrat. În acest sens se recomandă băile calde în care se poate pune sare cu ulei esențial de ienupăr sau rămurele fragede și parfumate din acest arbust.   

Micoze, răni superficiale, boli de piele

În dermatologie, ienuparul are multiple utilizări: eczeme, infecții ale pielii, plăgi, răni, tenuri iritate sau înroșite. El distruge o bună parte din bacteriile și ciupercile care atacă pielea și poate accelera vindecarea micilor ulcerații sau răni la nivelul pielii.

Băile de picioare cu muguri sau conuri de ienupăr ajută la vindecarea ciupercii unghiilor, alături de tratamentele antimicotice recomandate de medicul dermatolog.  

Ienupărul – contraindicații

Infuziile, siropurile și uleiul esențial din muguri și conuri de ienupăr sunt foarte concentrate și trebuie folosite conform indicațiilor de pe pachet sau conform indicațiilor unui medic specialist.

Folosit în doze mari, uleiul esențial de ienupăr poate produce nefrite, oligurie (scăderea producției normale de urină), albuminurie (infiltrarea albuminei in urină) sau chiar hematurie (prezența sângelui în urină).

Persoanele care suferă de nefrită și nefroză, hiperaciditate gastrică, gastrită, ulcer gastric sau duodenal, leziuni renale sau ale căilor urinare, diabet, prediabet, rezistență la insulină ar trebui să evite ceaiurile și produsele pe bază de ienupăr. Femeile însărcinate și cele care alaptează trebuie să evite ceaiurile și uleiurile esențiale de ienupăr.

foto: Shutterstock.com