Cum recunoşti defectele vinului

Vinul bun completează întotdeauna o masă bună! Dar prețul mare nu reflectă întotdeauna un vin cu adevărat bun. Iată cum poți recunoaște defectele vinului și cum poți deosebi un vin de calitate față de un vin contrafăcut.

Oficiul Național al Viei și Vinului susține că cel puțin jumătate din cantitatea de vin care se produce în România nu respectă standardele internaționale de calitate. Mulți consumatori, însă, nu știu cum să depisteze defectele vinului, mai ales dacă acesta este ”botezat” cu arome și adaosuri chimice care îi dau un parfum și o culoare frumoasă.

Descoperă care sunt defectele vinului cele mai răspândite și cum le poți depista, chiar dacă nu ești un băutor de vin pasionat.

Câte grade trebuie să aibă vinul bun

Când vorbim de un vin de calitate, care nu își schimbă culoarea și aroma, din contră… devine mai bun cu timpul, vorbim în primul rând de concentrația de alcool. Vinul bun trebuie să aibă o concentrație de alcool, după fermentație, de cel puțin 10,5 – 11 grade, astfel va rezista în timp, nu se va acri și nu își va schimba culoarea. Concentrația de alcool este foarte importantă, deoarece alcoolul ferește vinul de mucegaiuri și boli.

Vinul cu adevărat bun, apreciat de specialiști, are o concentrație alcoolică de cel puțin 12 grade. Mulți oenologi consideră că vinurile cu o concentrație mai slabă sunt mai degrabă ”zemuri”, nu pot fi păstrate mai mult de 3 – 4 luni de zile și, de obicei, au adaosuri controversate. Pentru a obține o alcoolemie ridicată, vinul trebuie să fie făcut din struguri bine copți. Dacă se folosesc struguri acri, mănați sau pătați de rugină și mucegaiuri, defectele vinului vor apărea imediat după fermentație: gust acru, oțețit, culoare tulbure, aromă ciudată de metal.

Ce îți arată eticheta unui vin bun

Așadar, când vrei să cumperi un vin de calitate, studiază eticheta și urmărește în primul rând gradul de alcoolizare și apoi procentul de zahăr. Gradul de alcoolizare trebuie să fie de minimum 10%, dar mult mai indicat este de 12%.

În ceea ce privește conținutul de zahăr, trebuie să știi că vinul sec va avea un conținut de zahăr de până la 4 grame pe litru, cel demisec de până la 18 grame pe litru și cel demidulce până la 45 de grame pe litru. Vinul sec se obține prin fermentarea completă a zahărului natural din strugure, iar celelalte tipuri prin fermentare parțială. 

Pe etichetă trebuie să urmărești: numele producătorului, anul recoltării, crama și soiul de struguri. Anul recoltării poate fi destul de important. De obicei, vinul alb este recomandat pentru consum la unul sau doi ani după îmbuteliere, iar vinurile roșii se consumă după doi sau trei ani. Desigur, dacă vinul este unul deosebit de bun, poate fi băut și după 10 ani sau mai mult, menționează www.winedeals.ro

Dioxidul de sulf din vin

Toate soiurile de vin, mai fine sau mai brute, conțin dioxid de sulf. Acesta este un conservant care are rolul de a păstra culoarea și parfumul vinului și de a preveni defectele vinului precum oțețirea și tulburarea. Pe eticheta unui vin de calitate este trecută întotdeauna și concentrația de dioxid de sulf care nu trebuie să depășească o concentrație de 1 ml de soluție la un litru de vin.

Dioxidul de sulf este un gaz incolor, iritant al mucoaselor, cu un miros înțepător și gust acrișor. În concentrații mari este acid și toxic pentru orice organism, dar folosit în concentrații foarte mici și bine stabilite are rol de conservant al legumelor și fructelor. De asemenea, mai este folosit pentru dezinfectarea butoaielor de vin sau de bere.

În Europa, dioxidul de sulf este notat cu numărul E 220 fiind admis și pentru produsele „bio”. Dioxidul de sulf mai este utilizat în industria farmaceutică, sau a coloranților, precum și la înălbirea hârtiei sau a materialelor textile.

În concentrații mai mari, gazul produce leziuni a mucoaselor căilor respiratorii, iar la nivel celular produce schimbări ale acizilor nucleici. La om, intoxicația cu dioxid de sulf provoacă dureri de cap, stare de ebrietate, greață și vărsături sau amețeală.

6 criterii pentru a alege un vin de calitate

Vinul este o băutură nobilă, cu numeroase beneficii, dacă este un vin natural, de calitate și dacă este consumat cu măsură. Se știe că vinul natural este bogat în antioxidanți și resveratrol, care stimulează imunitatea, circulația sângelui și activitatea cerebrală. Vinul roșu, consumat cu măsură, este bun pentru inimă și pentru tensiune, iar vinul alb este recomandat pentru frumusețea pielii, pentru dantură și pentru circulație.

Toate aceste beneficii sunt, însă, legate de vinul natural, de calitate. Iată și câteva criterii de bază care te ajută să alegi un vin bun.

• Alege întotdeauna un vin produs la o cramă premiată sau la podgorii renumite.
• Cumpără vin îmbuteliat la sticlă, și nu în cutii sau recipiente din plastic.
• Alege dopul de plută, în detrimentul dopurilor din plastic.
• Atenție la culoare: vinul roșu nu trebuie să aibă nuanțe violet, iar vinul alb, dacă are o nuanță galbenă intensă, probabil este deja oxidat.
• Mirosul te ajută și el să depistezi un vin bun. Vinul de calitate miroase a fructe, a flori, a nuci sau polen, pe când vinul contrafăcut sau de slabă calitate va avea un miros lemnos, rânced, de oțet sau un miros de butoi nespălat.
• Conținutul ridicat de taninuri deteriorează un vin de calitate și îi dă un gust aspru, care pare că ”îți lasă gura uscată”. Un vin bun are un gust deosebit, care dezvoltă diverse arome pe măsură ce ”respiră” în pahar. Întoarce sticla de vin cu dopul în jos: dacă observi depuneri la baza sticlei, cel mai probabil este un vin contrafăcut și nu este recomandat să îl cumperi.

Defectele vinului

Vinul cu adevărat bun este scump și se bea cu măsură. Vinul prea ieftin, în recipiente mari, este de cele mai multe ori un vin de slabă calitate sau contrafăcut. De cele mai multe ori, defectele vinului apar chiar de la culegerea boabelor de struguri și din prima etapă de fabricație. Degeaba ai struguri de calitate și bine copți, dacă sunt culeși și procesați în recipiente de metal, dacă mustul nu este filtrat la timp sau dacă vinul este ținut în butoaie mucegăite.

Iată cum poți recunoaște defectele vinului, chiar dacă nu ești un consumator cu experiență.

Defectul de dop

Un vin de calitate trebuie îmbuteliat în sticle cu dopuri de plută naturală. Dar, în unele dopuri se poate dezvolta o ciupercă parazită, care se hrănește cu pluta. Ciuperca respectivă produce un compus chimic denumit 2,4,6-Tricloranisol (TCA), care va schimba aroma vinului. Din cauza lui, vinul va avea miros de mucegai sau de beci umed și un gust plat.

Oxidarea

În condițiile în care vinul nu a fost păstrat și îmbuteliat în cele mai bune condiții și a fost expus o perioadă lungă de timp contactului cu aerul, el devine un vin oxidat, care își pierde aroma naturală de fructe proaspete. Vinul oxidat va avea o culoare mai închisă și un gust tern, plat, fără arome care se dezvoltă pe măsură ce se încălzește pe cerul gurii.

Defectul Brett

Termenul Brett este o prescurtare de la Brettanomyces, un tip de ciupercă din familia Saccharomycetaceae, care poate ajunge pe struguri sau în vin în timpul procesului de producție de la unelte contaminate. Sunt producători de vinuri care folosesc drojdia Brett în cantități mici pentru a obține o anumită aromă sau aciditate. Dar, în cantitate mare, ciuperca va afecta profund vinul, dându-i un miros de mucegai, de grajd sau de piele de animale.

Utilizarea sulfiților

Dioxidul de sulf sau sulfiții sunt prezenți în toate tipurile de vin, dar concentrația lor nu trebuie să depășească 1ml la 1 litru de vin. Dacă sulfiții sunt folosiți în exces, aceștia schimbă complet aroma vinului, care devine aspru, oțețit, greu, mirosind uneori a ouă clocite.

Defectele vinului cauzate de căldură

Vinul trebuie păstrat la răcoare, în spații slab luminate, departe de razele directe ale soarelui. Evită să cumperi vin ținut în vitrina unui magazin sau pe rafturile unde ajunge soarele. Căldura alterează profund calitatea vinului, aroma și gustul lui. Un vin transportat sau ținut în spații călduroase se închide la culoare și capătă un gust ușor de zahăr ars, mai ales dacă este un vin roșu.

Defectul reductiv

Este un defect al vinului opus oxidării, care apare la vinurile care nu au fost suficient de bine oxigenate sau aerisite. Spre exemplu, vinurile tinere, ținute în sticle cu dopuri de plastic (trebuie să ținem cont de faptul că dopurile de plută permit unei cantități minime de aer să păstrundă în sticlă), nu sunt suficient de bine aerisite și capătă un miros de arsură sau de ceapă.

Dacă observi un astfel de miros, defectele vinului pot fi parțial remediate, dacă este turnat într-un recipient de decantare. Pe măsură ce ia contact cu aerul, mirosul neplăcut se dispersează, iar vinul își poate recăpăta măcar parțial aroma lui naturală, de fructe.

Cum păstrezi vinul acasă în condiții optime

• Vinul se păstrează în sticle din sticlă, și nu în plastic sau cutii de carton.
• Alege un loc întunecos și răcoros.
• Evită locurile bine luminate sau însorite, rafturile din bibliotecă luminate de veioze sau leduri.
• Evită locurile prea calde sau beciurile unde poate îngheța!
• După deschiderea sticlei, este bine să consumi vinul în cel mult 3 zile și să îl păsrezi la frigider.

foto: Shutterstock