Mesajul psihologului Miruna Stănculescu: „Orice lucru pe lumea asta are și avantaje, inclusiv pandemia“

Trăim vremuri intense. Probabil că, în viitor, privind retrospectiv, vom împărți lucrurile în viața de dinainte și după pandemie.

„Devine important să știm cum să ne ajutăm să navigăm din punct de vedere emoțional în furtuna declanșată de COVID19”, spune Miruna Stănculescu, psihologul ce semnează lunar articole în revista Unica și care și-a găsit cu greu un răgaz zilele acestea să ne trimită mesajul ce urmează.

Emoția nu e informație. Dacă îți e frică, asta nu e dovada că ești în pericol. Și nici dacă îți vine să îți faci provizii de mazăre nu înseamnă că o să fie foamete. Emoția e consecința unei povești pe care ți-o spui despre realitate. Realitatea ne spune că avem de-a face cu un virus care se transmite cu ușurință. De asta ne limităm interacțiunea socială. Pentru a-i proteja pe cei vulnerabili, nu pentru că noi (ceilalți) suntem într-un pericol imediat.

Frica e normală, la fel și anxietatea. Frica este generată de concret, anxietatea de imaginație. De ambele producem din belșug. Din concret suntem bombardați cu informații. Nu toate utile, nu toate reale și nu toate cu vreo valoare. Tot din concret suntem expuși rafturilor goale din magazine, măștilor de protecție și gelului dezinfectatant de la intrarea în supermarket. Cel din urmă nu doar concret ci și util dar și el (la fel ca și celelalte) un reminder constant al faptului că normalitatea așa cum o știam este (temporar) un concept.

Cât privește anxietatea, o generăm cu multă ușurință. Să mă explic. Creierele noastre nu pot procesa neprevăzutul. Din punctul creierului de vedere acesta este vid informațional. Pentru a putea funcționa avem nevoie să tranformăm neprevăzutul într-o poveste care să ne dea iluzia controlului. De asta ne punem ceasul să sune seara pentru dimineața. Pentru că ne creăm iluzia (popular numită speranță) că ne vom trezi dimineața. Iluzia controlului se întreține eficient prin planificare – știu unde și când plec în concediu, unde găsesc vinul preferat, la ce medic mă duc când e cazul, când mă văd cu prietenii, etc. Acum nu mai putem genera planificare. Cel mult pe cea aferentă spațiului în care stăm mai mult sau mai puțin izolați. De aici și anxietatea.

Citește si Sfatului psihologului despe cum să transformăm izolarea în oportunitate

Ce e de făcut?

1. Limitează expunerea la stimulii concreți – 10 sau 15 minute de informare pe zi sunt de ajuns să achiziționezi toate informațiile de care ai nevoie. Expunerea la media și social media vine cu un cost. Dacă nu mă crezi, ia-ți pulsul înainte și după de te uiți la știri. Alege o sursă de încredere. Nu citi toate tâmpeniile. E tentant să crezi în teoria conspirației sau în minuni. Din păcate, nu ajută. Ieși din casă doar pentru strictul necesar, dar gândește-te că nu o să se termine mâine.

2. Ai grijă la dialogul tău interior și la cel exterior – cuvintele nu sunt doar cuvinte ci și purtătoare de amprentă emoțională. Zilele astea folosește superlativele cu zgârcenie. Încearcă să stai departe de folosirea lui cutremurător, fără precedent, cădere liberă. Te-aș încuraja să transformi borcanul cu taxă de injurătură în cel de taxă pentru superlative. Înjurăturile sunt între timp mult mai puțin nocive decât superlativele.

3. Orice lucru pe lumea asta are și avantaje, inclusiv pandemia. Nu, nu m-am dus cu capul. Chiar are. Poluăm mai puțin, ne gândim la chestii existențiale mai mult, devenim creativi, ne tragem sufletul. Dacă te uiți și la avantaje asta nu înseamnă că ești pro-pandemie, ci doar că dacă tot nu ai încotro, te strădui să faci ce-i mai bun cu ce se dovedește că ai. Citește mai mult, învață să gătești, stai pe Skype cu prietenii la un pahar de vin ciocnit virtual. Aleargă un maraton în jurul mesei dar doar dacă stai la parter.

4. Urmează sfaturi autorizate și din surse credibile. Și, imi pare rău să te dezamăgesc, dar bioenergia, homeopatia, rugăciunea sau meditația au doar rolul de a te face să te simți mai bine (dacă crezi în ele). COVID19 e un virus. Specia asta habar nu are de biserică, de yoga sau de ghimbir. Se sperie al dracului de tare în schimb de dezinfectant, lipsă de interacțiune socială și de o igienă riguroasă.

5. Încurajază-te. Eu m-am născut în 1968. Am trecut prin foametea și frigul comunismului, un cutremur major, o revoluție, două mineriade, un 9/11, o criză economică cu un credit în franci elevețieni. Acum adaug o pandemie la listă. Sigur că nu știu cum o să o scoatem la capăt și asta mă neliniștește. Dar bunicul a prins două războaie. Cel mai probabil o să ne descurcăm cumva.