Mici, dar ai naibii, sunt peste tot: în aer, în sol, în organismele vii…
Nici nu îi deosebeşti – spui «Sunt bolnavă, am luat un virus, nişte bacterii» -, deşi acesta este primul pas: ca să ştii cum să le vii de hac, trebuie mai întâi să-i «identifici». Deci, la atac!
Nenumăraţi microbi, viruşi şi bacterii – în general, inofensivi – îşi duc traiul tihnit în organismul nostru. Uneori aduc servicii preţioase sănătăţii – aşa cum fac miliardele de bacterii din flora intestinală, care ne ajută să digerăm hrana şi ne apără de microorganismele periculoase. Când provoacă boala (devin patogene), înseamnă că ori au ajuns într-o zonă în care nu au ce căuta în mod normal, ori s-au înmulţit peste măsură.
Adevărat, sistemul nostru imunitar ştie să le ţină piept, dar nu-l putem lăsa întotdeauna să lupte singur, mai trebuie şi el ajutat – în primul rând, printr-un mod de viaţă sănătos (alimentaţie echilibrată, multă mişcare, odihnă suficientă), apoi apelând la „arsenalul” medical – un vaccin, un medicament antiviral, un antibiotic. Dar – atenţie! – eficacitatea armelor noastre depinde strict de tipul „invadatorilor” pe care vrem să-i combatem. Deci, să le facem portretul-robot.
Viruşii – mici, dar răi!
Viruşii sunt cei mai mici agenţi infecţioşi, au forme diverse şi provoacă majoritatea infecţiilor.
► Cum acţionează?
Viruşii sunt dependenţi de gazda lor: nu se pot multiplica decât folosindu-se de o celulă vie din organismul nostru, căreia îi „inoculează” propriul lor ADN(propriile lor gene), astfel că îi modifică „programul de lucru” şi ajung să se reproducă prin ea şi să infecteze alte şi alte celule. Nişte mici genii ale… geneticii, nu?
► Ce maladii provoacă?
Răceli, gripe, rinofaringite, gastro-enterite, angine, varicelă, rujeolă, herpes, hepatite. Există şi viruşi extrem de periculoşi, care provoacă rabie, variolă (împotriva acestora ne putem proteja prin vaccinare) ori SIDA, Ebola (de care încă nu ne apără, din nefericire, nici un vaccin).
► Cu ce arme le venim de hac?
• Întâi de toate, ne apără imunitatea naturală, pe care trebuie să o fortificăm toată viaţa: după ce a fost o dată victima unui virus, organismul nostru îşi dezvoltă capacitatea de a rămâne imun la următoarea întâlnire cu el (de aceea sunt atât de rare cazurile în care o persoană face de două ori varicelă, de exemplu).
• Contra viruşilor prea periculoşi (cum este şi cazul poliomielitei), cărora natura nu le poate face faţă, au fost create vaccinuri: acestea „instruiesc” sistemul imunitar cum să se apere, oferindu-i, drept „sac de box”, un virus inactiv (inoculat în organism prin serul respectiv). Doar că nici viruşii nu dorm: unii dintre ei – cum sunt şi cei de gripă – îşi schimbă rapid structura, aşa încât revaccinările sunt obligatorii, an de an.
• Acolo unde nici vaccinul nu face faţă, intră în luptă medicamentele antivirotice. Ele împiedică „intrusul” să pătrundă în celula sănătoasă, pentru a se multiplica. Şi, prin combinarea diferitelor antivirotice, sunt anihilaţi şi viruşii care suferă mutaţii, ca să păcălească astfel „apărarea”.
► De ce apar noi şi noi viruşi?
Pentru că – aşa cum spuneam mai sus – evoluează. Ca să… supravieţuiască. Şi să ne învingă. Mai mult de atât, viruşii umani se combină, uneori, cu viruşii care atacă animalele, dând naştere unor maladii absolut „inedite”, cărora omul nu este pregătit să le facă faţă – aşa cum este Sras (sindromul respirator acut sever, apărut, în „premieră” absolută, acum doi ani) şi cum ar putea deveni gripa aviară. Cercetarea medicală se străduieşte să ţină pasul: vaccinul contra Sras este deja în faza de testare.
Bacteriile – şi rele, şi bune
Acompara viruşii cu bacteriile ar fi ca şi cum ai pune faţă în faţă şoriceii cu elefanţii – bacteriile sunt uriaşe (cu toate că sunt mai mici decât cele mai „mărunţele” celule). În majoritatea lor, bacteriile sunt inofensive, dar „reputaţia” lor are de suferit de pe urma unei „minorităţi” care se ţine numai de rele: bacteriile care s-au înmulţit prea tare şi/sau „au dat” peste un organism slăbit şi îl atacă.
► Cum acţionează?
Bacteriile sunt microorganisme unicelulare cu un ADN mult mai dezvoltat decât al viruşilor. Ele pot să respire, să se mişte şi să se reproducă în mod autonom. Dar forţa lor constă în viteza de multiplicare: într-un mediu propice, unele bacterii îşi dublează numărul în câteva zeci de minute! Şi, pas cu pas, invadează organismul. Altele secretă foarte multe toxine – cum este cazul botulismului, care atacă sistemul nervos.
► Ce maladii provoacă?
Bacteriile creează infecţii comune – angine, furunculi, otite -, care pot degenera însă în meningite, dacă minusculii inamici ajung în meninge. Tot ele se află la originea infecţiilor alimentare (listerioză, salmonela…), a abceselor şi septicemiilor, ca şi a unor boli grave – pneumonii, pestă, holeră, tuse convulsivă…
► Cu ce arme le venim de hac?
La fel ca şi în lupta cu viruşii, o armă eficientă este imunizarea prin vaccinare. Contra bacteriilor care încă nu şi-au găsit naşul (vaccinul) intră în scenă antibioticele, care le ucid sau le împiedică să se înmulţească. Partea proastă este că nici bacteriile nu „stau cu mâinile în sân”, ci dezvoltă veritabile strategii de apărare – suportă mutaţii care le ajută să se „camufleze”, pentru ca inamicul (antibioticul) să nu le mai recunoască, îşi modifică învelişul, ca să nu mai poată fi atacate, produc enzime ce distrug medicamentele sau îşi creează nişte „pompe” care le aruncă cât colo!
► Sunt din ce în ce mai rezistente?
Da, şi rezistenţa lor se dezvoltă şi din cauza administrării – adeseori greşite – a antibioticelor. Mai mult, diferitele specii de bacterii ştiu să comunice şi îşi transmit „informaţii” unele altora: este lucru dovedit, astăzi, că unii stafilococi multirezistenţi au căpătat acest atu mulţumită „informaţiilor” primite de la alte bacterii patogene, mai „experimentate” în lupta pentru supravieţuire. Ştii care este „şcoala” lor „de elită”? Spitalul! Pentru că acolo există cea mai mare concentrare de bacterii, unele mai „înţelepte” şi mai rezistente decât altele – nişte oportuniste, toate, care profită de slăbiciunea sistemului imunitar al pacienţilor, ca să se dezvolte.
Cum previi, ca să nu fie nevoie să vindeci
•SPALĂ-ŢI MÂINILE CU SĂPUN şi usucă-le bine, folosind uscătorul electric sau batiste de unică folosinţă. Mâinile sunt principalul „mijloc de transport” al viruşilor şi bacteriilor! De aici, şi regulile severe de igienă din spitale ori cabinete medicale.
•POARTĂ MASCĂ dacă mergi la spital, la un bolnav cu risc (un nou-născut – mai ales dacă a venit pe lume prematur -, o persoană vârstnică sau cu probleme de imunitate); există viruşi şi bacterii ce se propagă uşor în aer.
•VACCINEAZĂ-TE! Vaccinul dezvoltă imunitatea organismului şi limitează propagarea epidemiilor. Înţepătura de ac, oricât de nesuferită ar fi, e cea mai bună metodă preventivă.
Foto: Shutterstock