La aproape 200 de kilograme, Vasilica nu se poate deplasa decât până la toaletă. Dar cel mai mult suferă pentru că nu-i poate ajuta pe cei dragi, care sunt la rândul lor bolnavi.
Vasilica Minţu s-a îngrăşat în ultimii şapte ani, de când s-a mutat la ţară, iar singura ei şansa de a avea o viaţă normală este o operaţie de micşorare a stomacului pe care din păcate nu şi-o permite.
48 de kilograme…
Atât cântăreşte Vasilica în visele ei, unde scapă de povara unui trup ca o închisoare. Tot 48 de kilograme cântărea şi când s-a căsătorit.
S-a născut în judeţul Vrancea în 1962, iar la 17 ani a fost nevoită să plece de acasă pentru a lucra în Bucureşti. La fosta fabrică IMGB, unde era muncitoare, l-a cunoscut pe cel care îi stă alături şi acum.
„M-am căsătorit la 21 de ani. Pe atunci eram o femeie frumoasă, atrăgătoare, suplă şi cu un păr de invidiat”, îşi aminteşte Vasilica. După ce s-au născut cei doi băieţi a rămas cu ceva kilograme în plus, ca orice mamică. Însă nu era nici pe de parte în situaţia de acum.
Apoi a urmat o sarcină extrauterină care, crede ea, i-a dat peste cap sistemul hormonal. După asta a mai născut o fetiţă. Vasilica spune că cele trei sarcini normale şi dereglarea hormonală căpătată în urma celei extrauterine au făcut-o să se îngraşe pe zi ce trece.
Până acum şapte ani avea în jur de 100 de kilograme. În acea perioadă lucra ca femeie de serviciu şi locuia împreună cu familia în subsolul blocului pe care îl îngrijea. 10 ani au stat acolo, timp în care Vasilica se îngrăşa, încet, încet. Totuşi, crede că mişcarea pe care o făcea mai reuşea să ţină kilogramele la distanţă.
Asta s-a schimbat acum şapte ani, când a murit socrul ei şi a decis împreună cu familia să se mute la ţară, la 20 de kilometri de Bucureşti. Viaţa la ţară nu i-a priit Vasilicăi, care şi-a dublat greutatea de când locuieşte acolo.
Ce mănâncă o femeie de 200 de kilograme
Ai zice că se îndoapă cu platouri uriaşe de carne şi dă gata zeci de hamburgeri pe zi. De fapt, realitatea e cu totul alta. Vasilica nici nu şi-ar permite, financiar vorbind, atâta mâncare. Şi în plus, diabetul de care suferă nu îi dă voie să mănânce orice. Pe de altă parte, recunoaşte că nu ţine regimul pentru diabet ca la carte fiindcă nu-i ajung banii.
Ziua începe cu o canp de ceai – sau lapte, când are – cu două felii de pâine. „Ca să-mi pot lua medicamentele”, explică Vasilica. Peste prânz sare de obicei, iar seara se mulţumeşte cu o farfurie de ciorbă sau supă, „ce găteşte soţul”. Nu mănâncă nici prăjeli, nici dulciuri. Iar fructe îşi permite cam o dată pe lună, când ia pensia.
Citeşte în pagina următoare cum este viaţa unei femei de 200 de kilograme!