Generație cu generație, japonezii își învață copiii să acorde atenția cuvenită fiecărei îmbucături, să mestece lent. Nu pleca niciodată prea sătul de la masă și servește fiecare aliment pe rând: acestea sunt două din regulile pe care aceștia le respectă cu sfințenie. Și care se pare că dau roade.
Faptul că legumele sunt preparate încet la abur sau sunt ușor călite face ca bucătăria japoneză să fie una dintre cele mai facile din lume. Diferența majoră dintre Est și țările occidentale este dată de înlocuirea pâinii, la fiecare masă, cu mult mult muuult mai sănătosul orez.
Micul dejun – și nu cina, ca la noi și cei asemenea nouă – e masa de bază a japonezilor. El constă din variate combinații ale alimentelor lor obișnuite: omlete, ceai verde, supe, tofu și nelipsitul orez gătit la aburi – pe care îl veți găsi întotdeauna în ca sa unui asiatic autentic – da, ÎNTOTDEAUNA, nu este o exagerare.
Spre final, Moriyama ne dă lovitura de grație nouă, popoarelor amatoare de mese copioase, prăjeli și alte păcate culinare: japonezii consumă mai mult decât rar deserturi. Și când o fac, porțiile le sunt mici – cam ca niște mostre ale porțiilor pe care noi le considerăm normale. Asemenea tuturor femeilor, japonezelor le plac ciocolata, înghețata, prăjiturile. Ar fi fost anormale dacă nu… Dar cu toate astea, dorința de a avea un corp sănătos și veșnic tânăr bate plăcerea de moment dată de un desert delicios. Asta da rigurozitate și stăpânire de sine!
De sport nu mai spunem: jogging, mers cu bicicleta, fitness-ul (nimic exagerat dar care să mențină tonusul bun) sunt la ordinea zilei.
Oare dacă ne apucăm de mâine să trăim ca ei… Sau nu, de luni! Că toate proiectele importante încep de luni. Și dacă nu lunea asta, poate cealaltă. Sau cealaltă…