Ochi roşii, lăcrimoşi, vedere înceţoşată… Toate aceste probleme oftalmologice au rezolvare. Însă e important să alegi metoda de tratament potrivită.
1. „Mă mănâncă ochii”
Înţepături, mâncărimi, ochi roşii… Este foarte probabil să fie vorba de o conjunctivită. Ea durează în medie o săptămână, dar poate persista şi câteva luni. Pentru tratament, se recomandă curăţarea ochiului cu o compresă cu ser fiziologic (atenţie, nu cu apă de la robinet!) şi apoi aplicarea unui unguent: antialergic (conjunctivită alergică), antiseptic (conjunctivită de origine virală) sau antibiotic (conjunctivită bacteriană). Formele de conjunctivită virală sunt contagioase, recomandându-se spălarea cât mai frecventă a mâinilor. În plus, trebuie evitată frecarea (scărpinarea) ochilor.
2. „Văd în ceaţă”
Privirea tulbure poate fi simptomul unei afecţiuni oftalmologice (retinită, astigmatism, glaucom), al unei afecţiuni de altă natură (diabet zaharat, dischinezie biliară, retenţie urinară, botulism), dar şi efectul secundar al administrării unor medicamente.
Retinita este o inflamaţie a retinei, cauzată de o infecţie sau de o inflamaţie a ţesuturilor învecinate (coroida). Retinitele de origine infecţioasă apar mai rar, putând fi cauzate de o bacterie, de un virus (citomegalovirus, care provoacă hemoragii retiniene, ori de virusul rubeolic) sau de o ciupercă microscopică (Toxoplasma gondii, care provoacă toxoplasmoza şi care se transmite şi de la mamă la făt). Tratamentul constă în administrarea de substanţe antiparazitare şi de antiinflamatoare corticosteroidiene în doze forte (toxoplasmoză), de antiseptice (infecţie virală) şi de antibiotice (infecţie bacteriană).
3. „Am făcut urcior”
Urciorul, numit ştiinţific şi orgelet, este o infecţie de la nivelul glandelor ce se deschid la marginea cu gene a pleoapelor. Mai rar, acest gen de infecţie apare la nivelul conjunctivei pleoapelor, adică pe ţesutul interior al pleoapelor. Urciorul apare pe fondul slăbirii imunităţii organismului, cel mai frecvent fiind afectate persoanele în vârstă şi copiii. Dacă apare o astfel de afecţiune, trebuie luate urgent măsuri de tratament pentru că pot apărea complicaţii (pleoapa este o zonă intens vascularizată şi infecţia se poate deplasa către zona cerebrală). Tratamentul constă în administrarea de picături din oră în oră şi în aplicarea de comprese reci. Dacă urciorul nu se retrage, ci creşte, provocând un edem pe pleoapă, se recurge la un antibiotic oral, recomandat de medicul oftalmolog. Pentru a drena depozitul purulent, astfel încât infecţia să nu cronicizeze, se poate face o mică incizie cu bisturiul.
În mod normal, suprafaţa ochiului este acoperită de o peliculă de lichid cu rol de protecţie. Din diferite cauze (mediu ambiant uscat, călduros sau cu mult vânt, suprasolicitare, înaintare în vârstă, menopauză, deficit de vitamina A, probleme ale tiroidei), glandele lacrimale nu mai produc suficiente lacrimi. Ca urmare, apare senzaţia de disconfort, tradusă prin ochi roşii, prea uscaţi sau, dimpotrivă, lăcrimoşi. O primă soluţie pentru a scăpa de senzaţia de disconfort este simplul fapt de a clipi mai des. De asemenea, se pot folosi substitute de lacrimi, numite lacrimi artificiale. Dacă insuficienta umezire a ochilor apare ca urmare a obstrucţiei canalelor lacrimale sau a unei proaste poziţionări a pleoapei, se poate recurge la o intervenţie chirurgicală.
5. „Mi s-a spart un vas de sânge”
Hemoragiile oculare se întâlnesc mai frecvent la persoanele în vârstă, hipertensive. Ele pot apărea din cauza administrării unui tratament antihipertensiv sau anticoagulant prost dozat. Singurul în măsură să remedieze problema este medicul, care va trebui să schimbe dozajul. La cei tineri, hemoragiile oculare apar cel mai adesea din cauza suprasolicitării ochiului şi din cauza curentului. În mod normal, hemoragiile de acest gen se resorb de la sine în câteva zile. O hemoragie oculară care persistă poate fi simptomul unei complicaţii oftalmologice, impunându-se consultul de specialitate cât mai grabnic.