Slăbește cu ajutorul psihonutriției!

Ce este psihonutriția? Este un termen nou? E un curent, o abordare?

E un termen nou pentru că este o abordare diferită. De unde până acum a făcut foarte multă modă nutriția și cura de slăbire, s-a văzut, la nivel mondial, că aceste cure nu sunt o soluție și că orice cură de slăbire este urmată de o reîngrășare, pentru că dieta este percepută ca un fel de moment punctual în viața unui om. După o cură, nu înțelegem mare lucru, nu rămânem cu obiceiuri bune ulterior curei, nu duce la o împăcare și o relație echilibrată cu mâncarea astfel încât kilogramele pierdute să rămână pierdute pentru totdeauna.

S-au schimbat alimentele?

Cum s-a îmbrăcat Dana Budeanu la înmormântarea fostei soacre, Delia Budeanu. Cu ochelari fumurii, rochie neagră din dantelă și o blană de lux pe umeri, stilista a atras toate privirile la biserică! FOTO

Recomandarea zilei

Da, în sensul că diversitatea este foarte mare, sunt din ce în ce mai atractive și sunt prezente în prea multe variante. Același aliment – pâine, să zicem – îl vedem în 50 de feluri diferite. Noi fiind construiți de natură a fi sensibili și vizual, și gustativ, suntem proiectați a fi omnivori – să mâncăm din toate tocmai pentru a ne asigura aportul de nutrienți din toate produsele alimentare. Cu cât diversitatea e mai mare, cu atât noi nu mai putem alege sau oricum ne dorim să le avem pe toate și să le gustăm pe toate. În fața unei astfel de abundențe alimentare, neavând niciun fel de mecanism de protecție, ne trezim că mâncăm mai mult decât ne trebuie. Compensăm cu ajutorul mâncării foarte multe lucruri pe care nu le știm despre noi, pe care ne este greu să le recunoaștem sau pe care, culmea, nu avem metode să le neutralizăm, să le tratăm. Adică stresul, nemulțumirea, neîmplinirea, nefericirea pot fi anesteziate cu mâncare, dar asta nu înseamnă că ele sunt rezolvate. Mâncarea ne îngrașă și ne îmbolnăvește pentru că noi o folosim impropriu, pentru a compensa lucrurile negative din viața noastră. De foame uită toată lumea! Există mituri, recomandări, informații vehiculate pe baza mâncării, în mass-media și mediul online. Foarte multe dintre ele sunt fie incomplete, fie scoase din context. Majoritatea anxiogene. Auzind din toate direcțiile tot felul de idei despre ce ar trebui să mâncăm și ce ar trebui să facem pentru a fi sănătoși, ne trezim dezorientați și nu mai știm cum să ne comportăm.

Mulți confundă mâncarea sănătoasă cu mâncarea dietetică…

Vestea momentului în showbiz! E însărcinată, dar a ținut totul SECRET! Cine a dat-o de gol

Recomandarea zilei

Sunt două noțiuni complet diferite, dar, din cauza nenumăratelor cure de slăbire și a tuturor curentelor, modelor alimentare, rămânem cu frânturi de informație care, în capul nostru, nu mai dau nimic clar. Aud că se spune: “trebuie să mâncăm de trei ori pe zi plus două gustări”. Absurd! Nu putem să mâncăm atât de mult și să ne menținem greutatea sau să mai și slăbim! Suntem persoane mult prea sedentare în 2015! Oamenii care munceau la câmp mâncau o bucată de mămăligă cu te miri ce și mai mâncau o ciorbă seara. Și munceau toată ziua! Noi, ca să deschidem un geam la mașină, apăsăm pe un buton.

Și atunci, de câte ori trebuie să mâncăm pe zi?

De câte ori ne este foame! A descoperi foamea este o chestiune pe care aproape nimeni nu ne mai învață să o facem și nici noi nu mai folosim acest semnal. Noi mâncăm preventiv…

Cum ar trebui să mâncăm corect?

Prima condiție este să ne regăsim firescul propriilor senzații, emoții și să încercăm să mâncăm de foame, nu din alte motive. Să încercăm atunci când mâncăm să fim cu simțurile în farfurie, pentru că natura ne-a mai dat o chestie fabuloasă: receptorii pentru gust, pentru miros, după 5-6 înghițituri de mâcare se obișnuiesc și le dispare “wow”-ul. Deci noi, dacă am fi un pic mai atenți și am evalua mâncarea cu gustul, cu atingerea, cu mirosul, ne-am sătura mult mai rapid. Este paradoxul pe care l-au descoperit francezii – plăcerea nu numai că nu îngrașă, ci te ajută să te saturi mai repede.

Ce fac greșit nutriționiștii?

Din păcate, sunt foarte mulți care nu fac decât diete și cărora le convine să le dea oamenilor o hârtie cu alimente permise și alimente interzise și o listă cu ce are de mâncat. Asta este o infantilizare, un lucru păgubos, pentru că mâncarea trebuie să țină de noi, de unicitatea individuală. Gusturile nu se discută, vorba proverbului, tocmai pentru că fiecare om este liber să găsească lucrurile care îi fac bine și care îi plac. Când ai kilograme în plus este pentru că ai mâncat prea mult sau te-ai mișcat prea puțin.

Ce facem cu lăcomia?

De ce credeți că un nutriționist ne-ar putea opri din a fi lacomi? Noi suntem singuri în fața frigiderului. Felul în care mâncăm când suntem singuri este cel care spune adevărul despre noi. Dacă așteptăm să vină cineva din exterior să ne oprească din mâncat, să ne disciplineze, asta n-o să se întâmple. Societatea n-are niciun interes să ne oprească: ea are nevoie de consumatori, de oameni care și a doua zi să pornească la serviciu fără să-și pună prea multe întrebări despre sensul vieții și fericire. Noi trebuie începem să avem grijă de noi înșine, ca să nu ajungem dacă nu nefericiți, cu siguranță grași. Atunci când te uiți în oglindă și vezi că ai kilograme în plus, primul lucru pe care trebuie să-l faci ar trebui să mănânci mai puțin, e un lucru pe care ți-l poate spune și un copil de 5 ani.

Cine vă sunt mentorii în privința acestui concept, al psihonutriției?

Aș zice că e vorba mai degrabă de instinct, de intuiție. Sunt o fire autodidactă. Acest nou curent, al psihonutriției, nici măcar în lume nu este prea mult acceptat pentru că pune în pericol câștigul financiar al industriei dietelor. Obezitatea aduce enorm de mulți bani. Nu e o teorie a conspirației, ci e vorba de pragmatism. Am găsit la Paris această nouă abordare a unui grup de medici nutriționiști, psihiatri, psihologi, sociologi, filozofi – au luat mâncarea în contextul acesta larg, deoarece ea este unul dintre cele mai frumoase elemente ale vieții noastre, are multiple roluri, inclusiv social, relațional. Este o mare luptă între nutriționiștii care refuză să mai prescrie cure de slăbire și cei care continuă să recomande diete. Membrii acestui grup au reușit, prin cărțile și cursurile lor de perfecționare pentru medici, să dea o alternativă nouă asupra abordării kilogramelor în plus. Se străduiesc, de exemplu, să interzică aceste directive UE, difuzate la televizor și la radio, care sunt niște texte goale nu aduc niciun lucru bun concret. Au fost niște ani în nutriție în care s-a spus: problemele apar din cauza zahărului – așa că s-a diminuat consumul de zahăr. Apoi a venit o altă descoperire: problemele apar din cauza grăsimii. Și din nou oamenii (în speță americanii), au diminuat conținutul de grăsimi cu 10% din toate produsele. Dar obezitatea a crescut cu 20%! Aceste directive goale de conținut nu ajută oamenii de-adevăratelea. Până când nu reușim să le spun cu o voce corectă să pună accentul pe comportamentul lor alimentar, pe modul cum se înțeleg pe ei înșiși, pe ceea ce simt, pe mâncatul cu simțurile, nu se va întâmpla nimic bun.

Este obezitatea o problemă a societății moderne?

Lucrurile au derapat grav în ultimii 50 de ani. Cu un secol în urmă, nu existau probleme de obezitate. În ultimii 50 de ani a apărut obezitatea, iar în ultimii 30 a explodat: de ce? Pentru că alimentele au început să fie din ce în ce mai bogate în calorii, mai ieftine. În plus, dezvoltarea industriei alimentare presupune și creșterea numărului de consumatori. Astfel, acum există obezitate în Brazilia, în China, chiar și în țările africane. În momentul în care dau de gustul dulce și de produsele acestea extrem de concentrate în calorii, oamenii nu se pot abține. Nu e normal să avem într-un biscuit 450 kcal la 100 g, la fel ca într-o ciocolată! Primim laolaltă și grăsimi, și zahăr, și făinăă într-o chestie care nu are cum să nu ne placă. Dacă noi nu ne propunem să ne trezim și să vedem ce băgăm în gură, așa, mâncând pe pilot automat, o să fim tot timpul fie îndopați, fie slăbiți cu forța de curele de slăbire. Psihonutriția o abordare nu numai umană, dar fi firească, și onestă. Sunt deocamdată voci singurale care o susțin în Canada, în Italia – sunt psihiatri care spuncă nu dieta este rezolvarea obezității, ci reechilibrarea emoțională a celor care au kilograme în plus. Kilogramele în plus sunt o boală a sufletului. Nu trebuie să căutăm vinovați în exterior sau în mâncare, ci trebuie să vedem ce se întâmplă cu omul respectiv.

Este capabil un om gras să se autotrateze?

Grija de noi este cel mai dificil lucru și, în același timp, disponibilitatea noastră pentru a avea grijă de noi în mod real este aproape inexistentă.

Foto: Marius Bărăgan pentruVIVA!

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro