Singurătatea se poate transmite într-un grup, la fel ca gripa. Cele mai predispuse „infecţiei” cu singurătate sunt femeile. Singurătatea nu este sinonimă cu depresia…
… timiditatea sau lipsa abilităţilor sociale. Este mai degrabă o stare motivaţională, la fel ca foamea, setea sau durerea. Mai mult, ea se transmite de la o singură persoană afectată la cei din grupul său. Acestea sunt concluziile la care au ajuns cercetătorii de la trei universităţi americane, implicate într-un studiu vast.
Specialiştii în psihologie şi sociologie au observat că societatea tinde să-i împingă către margine pe cei singuri, iar, înainte de a-şi pierde toţi prietenii, aceştia reuşesc să transmită starea lor celor câţiva pe care îi mai au. Prietenii, la rândul lor, transmit „infecţia” mai departe şi numărul celor afectaţi creşte.
Numărul persoanelor singuratice dintr-un anumit grup arată cât de sănătoşi, din punct de vedere social, sunt membri săi.
Psihologii compară societatea cu un material textil. Persoanele singuratice sunt firele din margine, adică cele mai vulnerabile, acelea care se pot destrăma cel mai uşor. O persoană care îşi pierde prietenii este impinsă către margine şi, în timp, se desprinde de ţesătură, adică rămâne complet singură, dar nu înainte de a le transmite starea sa şi celor din jur.
Se pare că grupurile sociale au tendinţa să-i excludă pe cei singuratici, teorie care a fost confirmată şi de studiile pe maimuţe.
În cadrul cercetării, dacă, la una din evaluări, o persoană se simţea singură, doi ani mai târziu, cei apropiaţi aveau şanse mai mari cu 50% să capete aceeaşi stare. În cazul relaţiilor foarte strânse, efectul era atât de puternic, încât singurătatea ajungea până la prietenii „de gradul trei”. Cu alte cuvinte o persoană singură poate să transmită „infecţia” la prietenul prietenului prietenului său.
Singurătatea poate părea o problemă minoră sau un moft, însă psihologii ne avertizează că ea este asociată cu afecţiuni psihice şi fizice care ne scurtează viaţa.
Tocmai de aceea, cercetătorii ne sfătuiesc să-i identificăm pe cei singuri şi să-i ajutăm înainte de a începe să migreze către marginea societăţii. Pe măsură ce devin mai singuratici, oamenii îşi pierd încrederea în ceilalţi şi astfel intră într-un cerc vicios din cauza căruia le este tot mai greu să-şi facă noi prieteni.
Combaterea şi prevenirea singurătăţii este importantă pentru că noi, oamenii, suntem fiinţe sociale, spun cercetătorii. Ne „hrănim” din interacţiunea cu cei din jur şi evoluăm atunci când suntem inspiraţi, provocaţi, ajutaţi de ei. Sunt normale perioadele de singurătate, dar ele nu trebuie să ne acapareze viaţa. Dacă îi dăm voie, singuratatea se extinde, de la un om la altul, ca un cancer.