Sindromul burnout și perfecționismul

Burnout-ul și perfecționismul nu duc la o mai mare eficență, ci la o tulburare care va arde organismul în focul creat chiar de el. Pasiunea, calitățile noastre, energia devin propriii noștri călăi. Credem că este vorba despre dedicare, dar putem ajunge în pragul de a ne pierde viața. 

O carieră de succes se construiește cu multă muncă și implică de cele mai multe ori o slujbă solicitantă, generatoare de tensiuni, care duce uneori la burnout. Stresul nu este rău în sine, dar dacă la sfârșitul zilei te simți complet extenuată, fără chef de viață, de muncă, de treburi casnice sau chiar sex este semn rău.

Dacă ești incapabilă să te concentrezi și ai un sentiment de stagnare, dacă îți lipsește dorința să te vezi cu prietenii, să faci activitățile care îți plac, dacă devii indisponibilă emoțional pentru persoanele dragi sau ușor iritabilă, cu izbucniri de furie sau de plâns, dacă îți neglijezi corpul, inclusive hrana, somnul, relaxarea, dacă exercițiile fizice nu doar că nu sunt o prioritate, dar încep să dispară din preocupările tale, dacă uiți de propriile nevoi și le pui pe ale altora sau pe cele ale muncii înaintea ta, atunci suferi de burnout.

Burnout-ul și perfecționismul, inamicii corpului nostru

Burnout-ul este o prăbușire fizică, psihică și emoțională în urma unui stres ridicat, prelungit pe o durată mare de timp, și a acumulării unei oboseli cronice.

El nu te afectează doar pe tine, ci și familia ta, prietenii, colegii de muncă. Le va fi greu să trăiască lângă o persoană iritabilă, impredictibilă, izolată, frustrată, conflictuală și uneori chiar irațională.

Se vorbește mult despre asta pentru că este o problemă reală, pe care este bine să o detectezi la timp (unul din simptome este chiar negarea simptomelor) și să te ocupi de remedierea ei înainte ca oboseala cronică, o boală somatică sau psihică să se instaleze definitiv. Și asta nu este o exagerare, pentru că multe simptome sunt somatice: migrene, insomnii, dureri generalizate, sistem imunitar slăbit, boli digestive. Acestea sunt de fapt principalul semnal de alarmă ce ar trebui să te facă să realizezi că ceva nu este în regulă cu programul sau cu stilul tău de viață.

De îndată ce ai identificat că suferi de burnout e necesar să afli și ce a produs această situație, să descoperi cum ai ajuns aici. Cei mai mulți oameni vor da vina pe condițiile de la locul de muncă și natura solicitantă a jobului. Și pot avea dreptate. În alte situații, mai ales în cazul femeilor, suprapunerea de roluri cu o mare încărcătură pe fiecare din ele, este generatoare de burnout.

Luăm un exemplu: o tânără femeie cu o carieră de succes devine mamă, dar se întoarce la muncă după mai puțin de un an, în timp ce acasă trebuie să facă față unui bebeluș ale cărui nevoi trebuie satisfăcute imediat, nopților nedormite, relației de cuplu în care soțul se simte tot mai neglijat, treburilor casnice. Solicitările de la job rămân aceleași, iar ea simte nevoia constant să demonstreze că își merită în continuare poziția. Drumul către epuizare este sigur și nici măcar încet.

Dacă ne uităm în societatea românească vedem o presiune mare pe adultul în jur de 40-50 de ani. Are acasă copii care încă solicită multă energie, părinți care trebuie îngrijiți sau chiar asistați (pentru că așa e modelul ”faci copii ca să aibă cine să te îngrijească la bătrânețe”), iar la toate acestea se adaugă responsabilitățile financiare care cer multe ore de muncă.

Pe lângă factorii externi care contribuie la apariția burnoutului, care sunt ușor de identificat, cum ar fi supraîncărcarea cu diverse sarcini, presiunea termenelor limită, orele petrecute la muncă, interacțiunea constantă cu un superior ierarhic lipsit de empatie sau prea puțin preocupat de moralul sau sănătatea subordonaților, lucrul într-o organizație în care mobbingul este principalul instrument de ”leadership”, mai există și un factor intern, de cele mai multe ori neluat in considerare, perfecționismul.

Putem schimba locul de muncă, și trebuie să îl schimbăm atunci când condițiile sunt generatoare de burnout, dar dacă recunoaștem această trăsătură în noi și nu facem nimic pentru a îi contracara efectele negative, șansele să ajungem într-un punct similar, la un alt loc de muncă, sunt imense.

Ecuația burnout-ului

Elemente care țin de persoană/personalitate

• Perfecționismul, alimentat de credințe precum: ”nimic nu e îndeajuns de bun”, ”totul trebuie să fie la superlativ”, ”dacă greșesc sunt o ratată”, ”viața e scurtă, trebuie să fac cât mai multe lucruri cu sens”, ”dacă dorm, pierd timpul și nu pot să fac tot ce vreau”;
• Stimă de sine scăzută: ”nu merit”, nu sunt suficient de bună”, ”dacă nu fac totul bine nu mă place nimeni”, ”doar cei care au succes sunt văzuți”;
• Pesimismul: o viziune negativă asupra vieții;
• Nevoia de a fi în control: ideea de a prevedea totul (de a se asigura și verifica de ”n” ori înainte), nevoia de a ști dinainte ce se întâmplă (chiar și când se apucă de citit o carte se documentează despre ce e vorba sau se uită la sfârșit să vadă cum se termină), nevoia de a strânge cât mai multe informații, nevoia de a micromanageria, ce duce la imposibilitatea de a delega sarcinile.

Elemente de la locul de muncă

• Lucrul într-un mediu organizațional haotic, cu multă presiune;
• Obiectivele neclare, cerințele contradictorii, schimbarea obiectivelor sau expectațiilor de la o zi/ săptămână la alta;
• Sentimentul că nu ai nici un control;
• Lipsa de feedback;
• Lipsa de recunoaștere sau de recompensare a rezultatelor bune;
• Muncă monotonă și solicitantă, fără provocări sau neinteresantă;
• Persoanele abuzive în roluri manageriale.
• Elemente ale stilului de viață
• Prea multă muncă și prea puțin timp pentru relaxare și socializare;
• Lipsa unei rețele de suport – partener, prieteni, familie;
• Preluarea multor sarcini și lipsa unui ajutor în treburile casnice, sau incapacitatea de a lăsa lucruri ”nefăcute” (gen: vase în chiuvetă, rufe necălcate, praf neșters etc.);
• Somn insuficient ca durată sau calitate, insomnie sau alocarea unui timp redus pentru odihnă (datorită obsesiei de a nu irosi timpul sau viața).

Acestea sunt principalele elemente, dar probabil că în situații particulare putem adăuga și altele. Proporția în care ele pot genera fenomenul de burnout variază. Uneori, condițiile de la locul de muncă pot juca un rol hotărâtor, alteori doar trăsăturile de personalitate (perfecționismul, nevoia de control exagerată, lipsa iubirii de sine) pot declanșa fenomenul, indiferent de slujba pe care persoana respectivă o are.

Perfecționismul

Dintre toate elementele de personalitate, perfecționismul constituie principalul motiv pentru care o persoană se suprasolicită până la burnout. Nu mă refer aici la perfecționism ca și dorință de a reuși, ca și înclinație de a stabili standarde înalte, ci la perfecționismul derivat din FRICĂ: frica de a nu greși, de a fi judecată negativ de ceilalți, teama continuă că nu ești suficient de bună în ceea ce faci, teama că lumea va descoperi că ești o impostoare (sindromul impostorului).

Voltaire spunea ”perfecțiunea este inamicul binelui”.

Adicția de perfecționism atrage implicarea totală în tot ce facem și depunerea de efort până la extenuare. Da, ați auzit bine, devenim obsedate și ajungem să fim ”dependente” de perfecțiune, de a obține cele mai bune rezultate, de a nu greși, de a încerca să fim văzute și judecate de ceilalți la superlative.

Cum ajungem aici? Brene Brown spune că perfecționismul este alimentat de credința că ”dacă arăt perfect și fac totul perfect, pot să evit sau să minimizez emoțiile dureroase, rușinea, judecata sau critica și blamarea”.

Există o componentă a istoriei personale, de-a lungul formării personalității noastre: relația cu adulții semnificativi din viața noastră (tot timpul critici, nemulțumiți sau anxioși, îngrijorați în permanență), o copilărie plină de abuzuri emoționale sau/și fizice, care conduc la asta. Mai târziu, un mediu de lucru abuziv nu face decât sa recreeze ceva familiar, sprijinind iluzia că dacă vom fi perfecte, vom face totul bine sau dacă vom munci din greu, vom obține aprecierea și validarea după care am tânjit în copilărie.

Există și o componentă socială, specifică ultimilor 20-30 de ani, în cazul țării noastre a început undeva la mijlocul anilor ‘90, care a făcut din perfecționism o calitate sau singurul ”defect” considerat acceptabil la un interviu de recrutare.

Ce angajator ar fi putea respinge o persoană obsedată să obțină cele mai bune rezultate, să facă tot ce i se cere și ceva în plus, să lucreaze peste orele de program și, eventual, dacă e într-o poziție managerială, să refacă toate lucrările subordonaților?

Perfecționistul este angajatul ideal pentru orice firmă privată!

Dacă la această ecuație se adaugă un mediu organizațional abuziv, un manager lipsit de empatie și centrat doar pe rezultate (ca să nu îl numim psihopat organizațional – vezi conceptul lui Robert Hare și Paul Babiak, dezvoltat în cartea ”Snakes in Suits” ), drumul către burnout este asigurat.

Cum să remediem efectele burnout-ului

Odată ce ai fost diagnosticată sau ai constat că suferi de burnout este nevoie să intervii și să tai toate sursele care îți generează simptomele. Pentru asta trebuie să începi să le identifici pe cele mai relevante dintre ele. Gândește-te la viitor, realizează că ai nevoie de un echilibru între muncă și viață personală pentru a trăi frumos. Ia măsuri în acest sens, adică ocupă-te de nevoile corpului și ale sufletului tău.

• Fii atentă la programul de lucru;
• Acordă-ți mai mult timp pentru odihnă;
• Învață să te relaxezi; practică yoga, meditație, exerciții de respirație, mergi la masaje de relaxare, aromaterapie, plimbă-te în natură;
• Înscrie-te la o activitate de grup care să te incite la socializare și mișcare;
• Preocupă-te să mănânci echilibrat și sănătos;
• Redu drastic consumul de cafeină, alcool și țigări;
• Programază-ți  activități de timp liber care îți fac plăcere, dar și unele inedite – învață ceva nou, ieși din rutină, ieși din casă;
• Fii atentă la starea de sănătate, tratează-ți suferințele somatice instalate deja (gastrită, ulcer, migrene, boli de piele, afecțiuni biliare etc.);
• Cere ajutor la treburile casnice, la îngrijirea copilului (dacă e cazul);
• Găsește un slogan personal(izat) care să te invite la iubire de sine, compasiune față de slăbiciuni sau greșeli, învață ce înseamnă toleranța;
• Fii conștientă și prezentă în ceea ce faci, de exemplu adresează-ți constant și periodic întrebări precum: ce parte din viața mea va avea de suferit dacă voi continua sa stau la muncă, în fata calculatorului etc?, care sunt nevoile corpului meu ce au fost neglijate? cum mă simt?;
• Acceptă faptul că s-ar putea să duci dorul fostului loc de muncă sau poziției ocupate, chiar dacă a contribuit la problemă, sau că va trebui să recâștigi încrederea colegilor dacă te întorci în aceeași organizație, a membrilor familiei dacă i-ai rănit, a prietenilor pe care i-ai dezamăgit sau speriat;
• Ai răbdare cu tine, cu corpul tău, pe drumul refacerii și reconectării.

De Laura Cătălina Lazurca