Bucuria veştii că aştepţi un copil nu trebuie umbrită de gânduri negre. Testele de diagnostic prenatal te vor ajuta să îndepărtezi orice grijă .
Prima ecografie ţi-a confirmat că bebe există, că inimioara lui bate şi deja ţi-ai făcut cont pe forumurile mămicilor, în căutarea a tot felul de lămuriri. Din păcate, tot acolo ai găsit şi multe informaţii contradictorii, care te-au pus pe gânduri… E timpul să primeşti îndrumări clare, din partea unor profesionişti. Cele mai importante direcţii urmate de testele de diagnostic prenatal sunt: depistarea afecţiunilor congenitale, prin analize de screening, examinarea cazurilor speciale, cu risc genetic crescut, depistarea şi monitorizarea afectării fetale. În primul trimestru de sarcină vei avea de făcut cele mai multe analize. Ca să nu „bâjbâi”, dar nici să dai banii pe dozarea tuturor anticorpilor din lume, Departamentul de Medicină Materno-Fetală
de la Centrul Medical Academica, coordonat de prof. Dr. Radu Vlădăreanu,îţi recomandă o listă scurtă
de explorări, care îţi vor da o imagine de ansamblu a stării de sănătate a fătului, dar şi a ta. Iată ce analize şi explorări ai de parcurs în primul trimestru de sarcină.
Dublu-test: screening biochimic pentru identificarea sindromului Down, a defectelor de tub neural şi a altor anomalii cromozomiale. Nu trebuie să te sperie un rezultat pozitiv, ci să fii conştientă că este un test-prognostic, care măsoară riscul existenţei unei afecţiuni, şi nu prezenţa ei efectivă, deci nu există rezultate cu risc zero! Perioada optimă este între săptămânile 10 şi 13.
Ecografia morfofetală: estimează corect vârsta sarcinii, identifică sarcinile multiple şi evaluează riscul de malformaţii cromozomiale prin măsurarea translucenţei nucale şi a altor markeri ecografici. Cel mai bine o faci în săptămâna a 12-a.
Depistarea precoce a riscului de preeclampsie (toxemia gravidică), un sindrom manifestat prin hipertensiune arterială, pierdere de proteine prin urină şi edeme. Apare mai ales la prima sarcină şi la gemeni.Biopsia de vilozităţi coriale: o mică intervenţie chirurgicală, prin care se obţin fragmente din placentă, pe care se pot efectua apoi teste ADN, în cazul în care suspiciunea unei maladii genetice este ridicată. E ideal de făcut în săptămâna a 13-a.