AFLĂ CARE SUNT PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE PLANTELOR ȘI CUM POŢI SĂ LE FOLOSEȘTI
CHIPAROS (CUPRESSUS SEMPERVIRENS)
Substanțele pe care le conțin conurile de chiparos întăresc venele și îmbunătățesc circulația, mai ales cea periferică. Este indicat mai ales pacienților care au probleme cu reumatismul, varicele și hemoroizii. Este, totodată, antiseptic, sedativ, diuretic și antispastic. De aceea, mai este folosit pentru calmarea acceselor de tuse spastică și în astm bronșic.
Uz extern: se folosește sub formă de aerosoli sau de preparate farmaceutice. Se poate face masaj cu ulei de chiparos. Pentru a ușura respirația, se miroase ulei de chiparos sau se masează ușor pieptul pacientului cu acest ulei. Se mai pot adăuga câteva picături în apa din cadă, atunci când se face baie.
Când îl recoltezi: Nu crește la noi în țară, dar se pot cumpăra preparate din comerț.
CICOARE (CICHORIUM INTYBUS)
Are proprietăți antiinflamatorii și antiseptice. Este indicată în gută, reumatism și boli ale rinichilor. Totodată, ajută la creșterea bacteriilor bune din intestin, asigurând buna lor funcționare. De aceea, mai este folosită în digestia lentă și flatulență. Stimulează fluxul sucurilor digestive, inclusiv al bilei, și scade colesterolul din sânge. Intensifică activitatea cerebrală, având un efect asemănător cu cel al cafelei, fără să conțină cofeină.
Uz intern: una-două lingurițe de amestec de rădăcină, frunze și flori se fierb timp de 5 minute într-un litru de apă. Se beau două căni pe zi, înainte de masa de prânz și de seară. Se mai găsește și sub formă de preparate instant.
Când o recoltezi: Frunzele se culeg primăvara, florile și rădăcinile, în septembrie.
Este un adevărat antibiotic natural, care distruge majoritatea bacteriilor și microorganismelor dăunătoare și ajută sistemul imunitar să funcționeze mai bine. Este indicat în bolile aparatului respirator, colita de fermentație și putrefacție, digestie lentă, infecții renale și urinare, viermi intestinali, infecții gingivale.
Uz intern: se prepară o infuzie dintr-o linguriță de plantă la o cană cu apă clocotită. Se beau două-trei căni pe zi. Tinctura se ia în doze de 20 de picături, în 100 ml de apă, de trei ori pe zi.
Uz extern: se prepară infuzie concentrată din 30-50 g de plantă la un litru de apă. Se fac băi locale, se aplică comprese sau se folosește pentru gargară.
Când îl recoltezi: Se culeg tulpinile, care înfloresc până toamna târziu, în octombrie.
În trecut, se spunea despre el că era bun pentru limpezirea vederii, îmbunătățirea auzului, ameliorarea digestiei și se socotea că „îi trezește pe adormiți și-i înseninează pe melancolici”. În prezent, este folosit mai ales pentru calmarea spasmelor intestinale și împotriva infecțiilor bacteriene sau fungice. Mai este folosit în caz de gastrită hipoacidă, balonare, tuse, amenoree, frigiditate.
Uz intern: se consumă proaspăt sau uscat în mâncare. Se poate face ceai de cimbru: două lingurițe de plantă se lasă la infuzat, timp de 15 minute, în 250 ml apă. Se pot consuma două căni pe zi.
Uz extern: se spală rănile sau se fac cataplasme cu infuzie concentrată (trei lingurițe la o cană cu apă).
Când îl recoltezi: Planta se culege imediat ce florile încep să se deschidă, vara.