Reconstrucţia de sân presupune, de obicei, cel puţin doi timpi operatori: mastectomia şi abia apoi reconstrucţia propriu-zisă.
Când e nevoie de reconstrucţie de sân
Mastectomia clasică impune scoaterea sânului în totalitate, împreună cu pielea care îl acoperă, areola şi mamelonul. În ultimii 10 ani s-a dezvoltat o metodă care se numeşte „skin-sparring mastectomy” în care se scot glanda mamară, areola şi mamelonul, dar se păstrează pielea pacientei. Şi mai de curând s-a descoperit că, în cazuri foarte atent selecţionate, se pot păstra atât pielea, cât şi areola şi mamelonul.
Această ultimă variantă de mastectomie, în care se scoate doar glanda mamară, combinată cu reconstrucţia imediată, este singura care presupune un singur timp operator. Dacă nu, va trebui să reintervii şi să reconstruieşti mai întâi sânul şi apoi areola şi mamelonul, în intervenţii separate, şi, de asemenea, să simetrizezi sânul sănătos.
Cum se face reconstrucţia de sân
Decizia de a păstra areola şi mamelonul este una critică şi sensibilă: dacă nu investighezi foarte atent pacienta, boala poate recidiva. Nici măcar în ţările foarte dezvoltate chirurgii nu au ajuns la un consens în legătură cu această metodă, aşa că, în momentul acesta, în România această modalitate de tratament nu există. În concluzie, noi facem câteodată mastectomii cu păstrarea pielii, dar mamelonul şi areola se sacrifică întotdeauna. Deci se impun măcar două operaţii de reconstrucţie.
Reconstrucţia de sân poate fi realizată cu ţesuturile proprii ale pacientei, cu proteze de diverse tipuri sau combinând aceste două metode.