Ce pâine e indicată, spre ce ne orientăm la mezeluri şi brânzeturi? Sunt mai bune iaurturile cu inulină, e mai sănătoasă mierea de la ţărani? La aceste întrebări ne-a răspuns Corina Zugravu, lector la Universitatea de Medicină Carol Davila, medic specialist în nutriţie şi igienă alimentară.
► Principalul indiciu: miezul de pâine
„Pâinea cea mai indicată pentru un adult sănătos este cea intermediară sau neagră. Nu culoarea trebuie să ne orienteze, ci aspectul miezului. Dacă se văd urme de tărâţe (formaţiuni lamelare), atunci este intermediară «pe bune» şi nu «vopsită». Recomand şi la pâine, ca şi la toate celelalte produse, citirea etichetei şi alegerea produsului cu compoziţia cea mai simplă: făină, sare, drojdie. Dacă sunt adăugate şi ceva seminţe (in, floarea-soarelui), atunci este şi mai bine. De asemenea, este bine să aibă un termen de valabilitate scurt”, ne sfătuieşte Corina Zugravu.
► Lapte la 1,8% grăsime şi iaurt făcut în casă
„Povestea cu inulina este o găselniţă comercială. Inulina nu e rea, dar nu e un panaceu, cum încearcă producătorii să o arate. Cel mai bun lactat acid este un iaurt sau un kefir simplu, pe care şi-l face omul în casă, dintr-un lapte curat, de preferinţă semidegresat. La lactate, dacă le cumpărăm pentru adulţi trecuţi de 30 de ani, e bine să fie cu maximum 1,8% grăsime (lapte), provenind de la un producător cunoscut, care să fim siguri că le-a igienizat cum trebuie. La brânzeturi, cel mai bine este să ne uităm la preţ şi la preferinţele noastre. Din păcate, cele mai bune ca gust au şi multă grăsime aterogenă (grăsimi saturate, colesterol), aşa încât trebuie consumate cu multă moderaţie”, spune Corina Zugravu.
► Mezeluri, doar din carne netocată
„La mezeluri, în principiu este bine să nu ne uităm deloc, ele nefiind prea sănătoase. Recomand să ne orientăm către cele din carne netocată (muşchiuleţ, ceafă etc.), la care vedem măcar ce conţin. Putem să le alegem pe cele mai scumpe, pentru că la mezeluri, mai mult decât la orice alt produs, preţul arată că au în compoziţie mai multă carne şi mai puţine componente nedorite (zgârciuri, slănină)”, a mai adăugat medicul specialist.
► Mierea e greu de verificat
„Multe, foarte multe din aşa-zisele produsele «autentice», «de la ţărani», nu sunt deloc verificate şi sunt nu numai falsificate, ci conţin substanţe nocive (ex: mulţi dintre micii apicultori folosesc vase, utilaje murdare sau care elimină metale toxi-ce; mierea poate fi adunată dintr-o zonă poluată şi nimeni nu a controlat-o; apicultorul poate să fi tratat albinele pentru diferite boli cu substanţe interzise, care să lase reziduuri toxice în miere etc.). Mierea este un produs foarte problematic, pentru că e greu de verificat, iar zahărul adăugat e cel mai mic rău. Oricum, ca fapt divers, şi ţăranii dau zahăr albinelor, ca să facă miere, ceea ce nu e bine. Ar trebui să fie făcută doar din «zahărul» florilor. Aşadar, ori luăm miere de la cineva căruia îi ştim în detaliu gospodăria, ori luăm miere din magazine, care, cel puţin teoretic, e verificată. Aş recomanda, totuşi, evitarea mierii din China, chiar dacă e cel mai mare producător mondial, pentru că au cele mai mari probleme cu calitatea. Şi la miere preţul poate fi un indicator bun. Un truc: mierea nefalsificată zahariseşte. Acest lucru poate fi un indicator, dar, din păcate, nu spune nimic despre puritate”, a concluzionat Cosmina Zugravu.
CITIŢI INGREDIENTELE!
Citirea etichetelor este obligatorie. Ne uităm la partea nutriţională şi căutăm produse cu densitate calorică mică (puţine lipide şi carbohidraţi) şi cu densitate nutriţională mare (multe proteine, vitamine, minerale). Apoi ne uităm la sare: cu cât mai puţină, cu atât mai bine. Verificăm ingredientele: cu cât mai puţine, cu atât mai bine (multe înseamnă procesare îndelungată şi aditivi). Dacă avem alergii alimentare, trebuie să citim cu atenţie etichetele, deoarece pe ele sunt scrise ingredientele care ne-ar putea declanşa criza.
NU EXISTĂ ALIMENTE „NU”!
Specialiştii în nutriţie sunt de părere că nu trebuie să excludem nimic de pe rafturi. Oamenii trebuie educaţi să aleagă sănătos, nu să fie constrânşi să nu cumpere anumite produse. Nu e recomandat părinţilor să se plimbe cu copiii la rafturile cu dulciuri şi nici celor care au renunţat la alcool să ajungă la sectorul cu băuturi, însă nu înseamnă că aceste produse trebuie să dispară şi nu mai trebuie consumate deloc.