Aşezămintele „Nazaret” şi „Insula Speranţei”, din apropierea Sibiului, sunt unele dintre puţinele locuri din România unde persoanele cu dependenţe pot face un tratament de reabilitare.
Conducătorii acestor centre, dr. Holger Lux şi, respectiv, psihologul Crina Lupea se ocupă neobosiţi de pacienţii lor, în ciuda problemelor numeroase pe care le presupune organizarea unui astfel de centru, pentru că motivaţia lor este foarte puternică. În trecutul amândurora se află un tată alcoolic şi, de aici, dorinţa de a-i ajuta pe cei aflaţi în această dificultate.
Poveşti întretăiate
Poveştile pacienţilor sunt diferite, dar, de la un punct încolo, asemănătoare. Lidia a început să bea după ce, la 50 de ani, şi-a pierdut serviciul, Maria, după ce i-a murit un copil. Mihai nici nu ştie când a început. Era ceva obişnuit la ei în familie, dar şi în societate, ca bărbatul să bea. Nici nu şi-a dat seama când obiceiul lui a devenit dependenţă şi viaţa lui a luat-o pe o pantă descendentă.
„Dacă aş fi avut mintea de acum…!”
Tinerii sunt atraşi mai ales de droguri. Yasmin a mărturisit că a încercat fiind atrasă de curiozitate şi de anturaj, dar ea a fost cea care a luat decizia. A avut impresia că problemele cu care se confruntă dispar cu ajutorul prafurilor minunate, dar nu a fost aşa, ci lucrurile au mers din rău în mai rău. Toţi cei aflaţi în tratament spun că dacă ar mai putea da timpul înapoi sau dacă ar fi ştiut mai demult ce ştiu acum, nu ar mai fi pus gura pe alcool sau pe droguri. Maria mărturiseşte că, după 20 de ani de dependenţă, cele opt luni de abstinenţă au fost cele mai fericite din viaţa ei.
Cu paşi mici, către lumină
Drumul spre reabilitare este anevoios, dar nu imposibil. Psihologul Crina Lupea spune că sexului slab îi este mai greu să scape de dependenţă. Motivul stă în ruşinea de a recunoaşte că au o problemă cu alcoolul. Oamenii s-au obişnuit cu bărbaţi care beau, dar femeile sunt stigmatizate. Aceasta este prima etapă în drumul spre însănătoşire: pacientul îşi dă seama că are o problemă, vrea să se trateze şi cere ajutor. A doua etapă este dezintoxicarea, care se face într-o clinică medicală specializată, sub strictă supraveghere. Dar, de multe ori, în România, tratamentul se încheie aici, iar ceea ce era mai puternic, dependenţa psihică, rămâne netratată. Este nevoie, apoi, de faza de reabilitare. Acest tip de tratament se practică în Aşezămintele „Nazaret” şi „Insula Speranţei”. Prin psihoterapie individuală, de grup şi terapie prin muncă, pacienţii încep să îşi înţeleagă mai bine trăirile şi de ce au ajuns în acest punct, învață să își rezolve problemele și ce să facă în cazul în care simt că vor să reînceapă să bea. Dar drumul lui nu se opreşte aici. Este nevoie ca tot restul vieţii să lupte cu dependenţa şi cel mai bine ar fi să frecventeze, periodic, grupuri de într-ajutorare, cum ar fi Alcoolicii Anonimi. Foştii pacienţi pot acum, la rândul lor, să îi consilieze pe cei aflaţi la început de drum în a scăpa de o dependenţă, iar acest efort le va fi de ajutor şi lor înşişi.