Ridichile negre sunt remediul ideal de iarnă. Ieftine și ușor de găsit, au efecte bune în răceli, probleme ale ficatului sau ale stomacului.
Nu este de mirare că ridichile negre au multe calităţi, deoarece au un conținut ridicat în vitamina C, potasiu, calciu, fosfor, iod și magneziu. Dr. farmacist Ovidiu Bojor le recomandă în caz de pietre la rinichi sau la colecist, insuficienţă hepatică și inflamație a vezicii biliare. Se folosesc și pentru a pune „stomacul leneş” la treabă şi împotriva aerofagiei. Sucul de ridichi este indicat în afecțiuni respiratorii. Sunt eficiente ca adjuvante în bronşită, tuse cu diferite cauze, inflamații ale căilor respiratorii, chiar şi în astm. Ridichile roşii şi albe de primăvară, numite şi „ridichi de lună”, au proprietăţi similare. Se recomandă să se consume cu frunze cu tot, care sunt foarte bogate în vitamine, săruri minerale şi alte substanţe utile organismului.
Sirop pentru răceală din ridichi negre
Poți să-ți prepari în casă un sirop de ridiche neagră, foarte eficient împotriva tusei. Se taie o ridiche neagră în două părți inegale, cea de sus fiind ca un căpăcel. Partea de jos se scobește și se găurește la bază cu o andrea, astfel încât să se scurgă siropul prin acel orificiu. Se așază ridichea deasupra unui pahar și se pun în scobitură două-trei lingurițe de miere sau de zahăr brun. Se consumă sucul scurs. Se poate lua până la o lingură de sirop pe oră.
Suc din ridichi negre ămpotriva pietrelor la rinichi
Ridichile se mai pot consuma ca atare, rase sau sub formă de suc (de preferat, în amestec cu suc de morcovi). Se iau 30-40 ml de suc cu 15 minute înainte de mesele principale. Acesta este indicat mai ales împotriva pietrelor la rinichi sau la bilă. Sucul are și proprietatea de a „curăţa” şi regenera mucoasele în caz de sinuzite sau rinite. În medicina tradițională, se recomandă aplicaţii locale cu ridichi rase în dreptul plămânilor (pentru pneumonii) sau în dreptul ficatului (pentru stările congestive ale acestuia).
Ridichile negre previn cancerul
Ridichile sunt cultivate de peste 4.000 de ani, iar calitățile lor vindecătoare sunt cunoscute încă din vechime. În Grecia Antică, exista o zicală: „Dacă guliile merită greutatea lor în plumb, iar sfeclele, greutatea lor în argint, ridichile ar merita, desigur, greutatea lor în aur”. Părintele istoriei, Herodot, arată că sclavilor care clădeau piramidele li se dădeau, alături de usturoi, şi ridichi, ceea ce îi ferea de boli. În Evul Mediu, se foloseau pentru „eliminarea din viscere a tumorilor maligne” şi drept antidot în otrăviri.