„Ai grijă ce-ţi doreşti, că se poate să obţii”. Află ce se ascunde în spatele acestui adevăr dulce-amăgitor. Te-am făcut curioasă?
Sigur ţi s-a întâmplat şi ţie. Nu o dată. Să ai „gura aurită”, adică să (pre)zici ceva care chiar să se întâmple. Însă, oricât de fascinante ar fi puterea cuvântului şi cea a gândului, totul devine mai serios când ţi se întâmplă chiar ţie. Cât e realitate şi cât e mit? Navighează printre puterea gândului, autosugestie, gândirea pozitivă şi superstiţii şi află care e treaba de fapt cu gândurile rostite (sau nu), care devin realitate.
E doar în capul tău
Ai avut vreodată senzaţia că unul dintre cele mai periculoase lucruri care ţi se pot întâmpla vine chiar din… mintea ta? Ok, nu vorbim de cazurile patologice de paranoia, ci de acele lucruri care se pot întâmpla şi peste care uneori treci mai uşor, alteori mai greu. Poate cel mai clasic, dar şi cel mai vechi
exemplu este acela cu mama care îţi spunea „ai grijă să nu cazi”, pentru ca cinci minute mai târziu să apari julită şi înlăcrimată; sau acel „nu ieşi fără jachetă, că răceşti” care te mai urmăreşte şi acum când oscilezi în faţa şifonierului. Nu uita că există şi contraexemplul: siguranţa prietenei tale căreia îi „ies” majoritatea lucrurilor pe care şi le propune, oricât de grele ar fi. Pentru ea, toţi oamenii sunt mai degrabă amabili şi binevoitori şi nu ştii cum se face că, de cele mai multe ori, chiar dă peste cei mai drăguţi oameni. Ce mai, este exemplul viu al expresiei „bine faci, bine găseşti”; de fapt, am putea aduce o mică ajustare: „bine gândeşti, bine găseşti”. Exact felul cum te gândeşti la o anumită situaţie face diferenţa între un deznodământ fericit şi unul mai puţin happy. De câte ori nu ţi s-a întâmplat să fii sigură că o să pici examenul sau că vei pierde metroul şi chiar aşa s-a întâmplat? Se numeşte profeţie autoîmplinită. E ca şi cum îţi faci o aşteptare despre cum se va termina un eveniment care nici măcar nu a început. Nu contează că ai o parte din datele problemei sau poate pe toate – chiar nu ai de unde să ştii ce se va întâmpla de fapt. Ideea e că atunci când îţi creezi o aşteptare asupra finalizării unei întâmplări construieşti o parte de realitate. Şi nu e nimic vrăjit în asta. Pur şi simplu, când îţi setezi anumite aşteptări, îţi pregăteşti reacţiile dinainte, şi asta îţi înjumătăţeşte şansele de a reacţiona în felul opus. De exemplu, dacă te aştepţi să ai o zi bună pentru că ai primit frişcă la cafea fără să ceri, nici nu îţi dai seama că zâmbetul de pe faţa ta şi atitudinea ta pozitivă vor atrage şi mai multe zâmbete şi amabilităţi pe parcursul zilei. Există şi profeţia autoîmplinită a profeţiei autoîmplinite: adică, chiar dacă profeţia negativă se adevereşte mai rar decât cea pozitivă, cel mai probabil e să reţii mai degrabă experienţele negative decât happy-ending-urile. Aşadar, aşteptarea ta setată fie pozitiv, fie negativ influenţează deznodământul unor evenimente.
E numai vina… mea?!
Atunci când profeţia autoîmplinită intră în scenă, practic activează acele aşteptări pe care le ai
pregătite dinainte atât despre tine, cât şi despre cei cu care interacţionezi în acel moment. Aşa
că se poate spune că duşmanul tău cel mai mare în astfel de situaţii… eşti chiar tu! Cu cât
convingerile tale sunt mai adânc înrădăcinate, cu atât ai mai puţină „mână liberă” să laşi lucrurile la voia întâmplării. Mecanismul profeţiei autoîmplinite funcţionează şi pentru aşa-zişii ghicitori şi prezicători ai viitorului. O profeţie declarată ca fiind adevărată, deşi nu se bazează pe nimic de fapt, poate fi de ajuns pentru a influenţa reacţiile persoanei astfel încât să se îndeplinească fie prin frică, fie prin confuzie logică. Cu alte cuvinte, dacă te duci la ghicitoare aşteptând să îţi spună ce se va întâmpla cu viaţa ta, faci loc unei sugestibilităţi care poate netezi calea ca profeţia să se îndeplinească. Aşa se explică superstiţia că numai atunci când „crezi” în ghicitoare poate ea să îţi prezică „viitorul”.
Au păţit-o şi alţii
Puţine lucruri sunt mai convingătoare decât nişte exemple din viaţa reală. Iată cum profeţiile autoîmplinite sunt mai prezente decât credeai
1. Se spune că viaţa e ironică. Uneori, aşa e şi moartea. Cel puţin aşa a fost pentru Marcus Garvey, care în 1940 a suferit un atac de cord. Deşi a supravieţuit, necrologul dedicat lui a apărut, din greşeală, în ziar. Citind descrierea sa, ca fiind un om singur şi falit, a fost atât de şocat încât a suferit un al doilea atac de cord, care i-a fost fatal.
2. Adevărata valoare a puterii numerice s-a văzut foarte bine în SUA anului 1929, în momentul celebrului crah financiar. Atunci, profeţia autoîmplinită a funcţionat într-o mare măsură, accentuând efectele crizei care începuse deja. Zvonurile despre scăderea lichidităţilor şi falimentul unor bănci i-au determinat pe mulţi să îşi scoată repede depozitele din bănci, producând astfel falimentul multor altor bănci.
Nu-i aşa că îţi sună puţin cunoscut?
Foto: Shutterstock