Un aliment banal, cu o istorie de succes. Merită spusă, ca să înţelegi şi mai bine cât este de valoros şi de sănătos
În 1908, Elie Metchnikoff, director adjunct al Institutului Pasteur din Paris, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină, explică, în premieră absolută, efectul iaurtului şi al culturii de Lactobacillus bulgaricus (cultură de bacterii lactice din Bulgaria) în tratarea tulburărilor intestinale.
Aliment-medicament, vândut în farmacii
Interesat de lucrările lui Metchnikoff şi îngrozit de numărul copiilor suferinzi de tulburări intestinale, producătorul de iaurt Isaac Carasso include în produsele sale culturi de la Institutul Pasteur. Le lansează sub numele Danone (de la Danon, numele de alint al fiului său, Daniel) şi le vinde… în farmacii, cu recomandarea medicului. Ulterior, fiul său transformă iaurtul-aliment sănătos în… sănătos şi gustos. Şi îl vinde în magazinele de lactate.
Termostatul… cu pături
Iată cum arăta procesul de producţie în epocă: laptele era încălzit în cuve din cupru cositorit şi amestecat manual, cu paleţi din lemn. Când să atingă punctul de fierbere, era turnat în borcane şi lăsat să se răcească până la 45°C. Se adăuga, cu pipeta, în fiecare pahar, cultura de iaurt. Paharele erau puse în lăzi de lemn acoperite cu mai multe pături de lână. La fiecare oră, se lua câte o pătură, reducând treptat temperatura, până la finalizarea coagulării.
Revoluţia „Iaurt cu fructe la bază”
… li se datorează americanilor şi repulsiei lor faţă de gustul acrişor. Pentru a-i cuceri, Daniel Carasso a adăugat un strat de gem de căpşuni deasupra. Dar… reglementările americane impuneau închiderea recipientelor imediat după ce au fost umplute cu iaurt. Aşa că gemul a fost depus pe fundul borcănaşului!
Foto: Thinkstock