Pedeapsa cu moartea, concept şi aşa controversat în SUA, a revenit în presă şi în discuţiile oamenilor simpli după ce Steven Hayes, un bărbat...... de 47 de ani, a fost condamnat la moarte de un juriu oripilat în urma dovezilor primite. Condamnatul, împreuna cu un prieten, a dat buzna în casa unei familii din statul Connecticut şi după şapte ore de chinuri a ucis femeia şi pe cele două fiice ale ei după ce le-a violat şi torturat. În timp ce unii americani sunt de acord că aceste fapte merită o moarte dureroasă, alţii rămân de părere că numai divinitatea poate face acest gen de dreptate, ei susţinând că închisoarea pe viaţă este pedeapsa maximă ce poate fi dată de oameni. Amnesty International, dar şi alte organizaţii ce activează în domeniul drepturilor omului sunt de acord cu cea din urmă variantă, ei spunând că pedeapsa cu moartea este cea mai importantă ameninţare la adresa drepturilor omului. Unde este legală pedeapsa cu moarteaConform Amnesty International, în prezent există 95 de ţări care au interzis pedeapsa cu moartea, 9 ţări care o folosesc doar în situaţii deosebite, de pildă în vreme de război, 35 de ţări unde este legală, dar nu se aplica şi 58 de ţări care folosesc în mod curent pedeapsa cu moartea. Printre acestea se numără SUA, una din puţinele ţări dezvoltate care au acceptat aceste pedepse, ele fiind legale însă în numai o parte din statele americane. În 2009, ţara cu cele mai multe execuţii a fost China, care a avut mai multe cazuri decât toate celelalte ţări la un loc. Au urmat Iranul, cu peste 388 de cazuri, Irakul cu peste 120 de execuţii şi Arabia Saudită cu aproximativ 70. Tot în 2009, SUA a executat 52 de persoane. Pedeapsa cu moartea în RomâniaPedeapsa cu moartea este interzisă de legislaţia UE, dar şi de cea românească. Ultimii condamnaţi la moarte au fost Elena şi Nicolae Ceauşescu executaţi prin împuşcare pe 25 decembrie 1989. Chiar şi înainte de asta, multe din execuţiile la care a fost martoră ţara noastră au avut cauze politice. Printre trădătorii şi dezertorii condamnaţi au fost Horea, Cloşca şi Crişan, Emil Rebreanu şi Lucreţiu Pătrăşcanu. Desigur, sunt doar cele mai faimoase cazuri, pentru că de fapt au existat sute de execuţii. În afara condamnaţilor politic, au fost executaţi şi criminali, cel mai cunoscut fiind Ion Râmaru, care a ucis şi violat mai multe femei, în Bucureşti, în 1970 şi 1971. A ajuns în faţa plutonului de execuţie de la Jilava în 1971, după ce condamnarea sa la moarte a facut sala de tribunal să izbucnească în aplauze şi urale. Metode de execuţieÎn urmă cu sute de ani, execuţiile prin fierbere, înfometare, deshidratare, tăierea unor părţi din corp, strivire nu impresionau pe nimeni, în afara condamnaţilor. Totuşi, din secolul XVIII, majoritatea ţărilor au început să treacă la metode mai puţin dureroase. Franţa a inventat ghilotina, iar alte popoare au înlocuit spânzurarea clasică cu spânzurarea prin aruncare de la înălţime, care rupea gâtul condamnatului.SUA a trecut de la spânzurare la scaunul electric şi la gazare, iar astăzi se foloseşte mai degrabă injecţia letală. Întâi condamnatul este anesteziat şi adoarme. Apoi i se administrează substanţe care îi paralizează muşchii, inclusiv pe cei necesari în respiraţie. Ultima injecţie conţine un medicament care îi opreşte inima. Injecţia letală are oponenţii ei, care susţin că este o metodă dureroasă, însă victima nu se poate manifesta din cauza paraliziei. Totuşi, cei mai mulţi condamnaţi la moarte sunt împuşcaţi, aceasta fiind metoda preferată a chinezilor. Pe lângă plutonul de execuţie, care trage mai multe gloanţe, chinezii folosesc şi metoda unui singur glonţ, tras în regiunea gâtului, cu prizonierul îngenunchiat. Dacă în SUA unii se opun injecţiei letale, anumite ţări permit încă execuţia prin lapidare şi spânzurarea clasică, ce duce la o moarte lentă, prin asfixie. Se întâmplă în special în ţările musulmane. Citeşte în pagina următoar edespre condamnaţi care au murit nevinovaţi, dar şi despre femeile condamnate la moarte!Nevinovaţi condamnaţi la moarteDeşi pedeapsa cu moartea se aplică numai în cazurile unde nu există îndoieli cu privire la vinovăţia acuzaţilor, de-a lungul timpului au existat şi greşeli care au dus la condamnarea unor oameni nevinovaţi. În anii 1950, un englez a primit pedeapsa capitală pentru că şi-ar fi ucis propria fiică. 16 ani mai târziu, s-a dovedit că vinovatul era colegul de cameră al bărbatului, un criminal în serie. În 2004, un american a fost executat pentru că, 13 ani mai devreme, ar fi provocat incendiul în care au murit cei trei copii ai săi. După execuţie, au apărut îndoieli cu privire la probele folosite în proces. Mai exact, pompierii au anunţat că nu se găsise nicio substanţă care ar fi putut declanşa un incediu. Alţi doi americani, executaţi în 1914 pentru uciderea unui tânăr, au fost achitaţi 94 de ani mai târziu, când s-a descoperit că avuseseră această soartă pentru că nu şi-au permis să plătească un avocat competent care să-i scape de pedeapsă. Aceste cazuri, şi multe altele din toată lumea, reprezintă unul din motivele pentru care multe persoane sunt împotriva pedepsei capitale. Erorile judiciare pot aduce moartea unui nevinovat care nu mai poate fi nici despăgubit, nici eliberat, iar achitarea lui nu ajută cu nimic familia care îi duce dorul. Femei care au primit pedeapsa capitalăDacă în ţările sărace femeile cad cel mai adesea victime din cauza proceselor nedrepte, în SUA se consideră că bărbaţii primesc mai uşor pedeapsa capitală, în timp ce femeile sunt pedepsite la închisoare pe viaţă pentru fapte asemănătoare. De pildă, o femeie care şi-a ucis fiica şi partenerul a fost mai întâi condamnată la moarte, iar cu câteva ore înainte de execuţie, guvernatorul statului Illinois, i-a transformat pedeapsa cu moartea în închisoare pe viaţă. Americanii sunt gata să pună pariu că un bărbat aflat în aceeaşi situaţie nu ar fi beneficiat de clemenţa guvernatorului. Totuşi au existat multe femei condamnate la moarte, majoritatea pentru că şi-au ucis cu premeditare soţii sau copiii. Deşi nu mai executase nicio femeie din 2005, americanii au redeschis seria cu Teresa Lewis, o bunică de 41 de ani care a plătit un asasin ca să-i omoare soţul şi fiul vitreg. Deşi avea un IQ foarte scăzut, femeia a fost considerată în deplinătatea facultăţilor mintale, aşa că nu a avut parte de clemenţa judecătorilor, şi nici a guvernatorului, căruia i s-a cerut să oprească execuţia. În acest moment îşi aşteaptă execuţia Blanche Taylor Moore, care a fost condamnată încă din 1991, dar a reuşit să amâne momentul prin recursuri la sentinţele primite. Femeia este acuzată că şi-a ucis tatăl, soacra, doi soţi, cel puţin un iubit şi un preot, otrăvindu-i cu arsenic. Se pare că soţii şi iubiţii îi aminteau de tatăl care a abuzat-o în copilărie. Tot în aşteptare este şi Christa Pike, una dintre cele mai tinere femei condamnate la moarte, la vârstă de 21 de ani. Ea a torturat şi ucis o tânără de 19 ani pe care o bănuia că ar fi îndrăgostită de prietenul ei. Crima şi tortura au fost comise cu ajutorul unui cutter şi al unor pietre. Foto: Shutterstock