A,B, C… Nu este alfabetul, ci formula prescurtată sub care se prezintă hepatita. Cei mai mulţi o ignoră, fără să se întrebe dacă nu cumva au şi făcut cunoştinţă cu ea…
Aproape 4% din români sunt infectaţi cu viruşii hepatici B şi C. Între 7 şi 8% din populaţie suferă de hepatita B, iar între 8 şi 12% de hepatită C, amândouă infecţiile având un punct comun, respectiv deficienţele de igienă şi cele de sterilizare a instrumentelor medicale, din anii ’60-’70. România deţine un record negativ la acest capitol, printre ţările din Europa, fiind depăşită doar de state din Orientul Îndepărtat.
CE ESTE PĂSTURA
„Afecţiunile hepatice au reprezentat întotdeauna o provocare la adresa medicilor de pretutindeni. Se ştie cât de dificil e tratamentul acestei boli şi, mai ales, cât este de «pretenţios»… Aceste ştachete m-au ambiţionat şi pe mine în încercarea de a descoperi formula care să îi vină de hac năbădăioasei hepatite – povesteşte dr. chimist Nadia Nicolau-Daghie. Astfel, am inventat păstura. Cercetările asupra păsturii le-am efectuat împreună cu soţul meu, încă din 1973, cercetări care au avut loc sub îndrumarea doctorului Ialomiţeanu, celebru în lumea apicultorilor.
De fapt, ce este păstura? Este polen apicol prelucrat de albine în stup, în cantitate mică, limitată sezonier şi care se extrage extrem de dificil. În general, are compoziţia chimică a polenurilor din care provine: glucide, lipide, proteine, aminoacizi, vitamine, 27 de minerale – oligoelemente (sodiu, potasiu, nichel, titan, vanadiu, crom, fosfor, zirconiu, beriliu, bor, zinc, plumb, argint, arsenic, staniu, galiu, stronţiu, bariu, uraniu, siliciu, aluminiu, magneziu, mangan, molibden, cupru, calciu şi fier), un factor antibiotic, un factor de creştere, hormoni naturali, enzime, arome şi 3-4% materii neidentificate. Pe timp de iarnă, păstura constituie hrana proteică a albinei. Prin procedee specifice am obţinut un produs final care conţine fitosteroli, fitohormoni, flavonoizi, alfaaminoacizi liberi, elemente minerale, vitamine, precum şi alte substanţe biologic active şi care, practic, pot regenera ficatul, cu toate consecinţele pozitive ce decurg din acest lucru. Din păcate, cei mai mulţi nici nu ştiu cum se manifestă sau cum se transmite boala.”
Hepatita A
Hepatita A este o afecţiune inflamatorie hepatică produsă de virusul hepatic A. Cum se transmite. Virusul hepatitei A se elimină din celulele hepatice prin bilă în intestin. De aici, prin materiile fecale care conţin virusul, sunt contaminate mâinile, apa şi alimentele. Transmisia se face în general prin consumarea alimentelor contaminate sau apă infestată. Cea mai mare rată de infectare o au copiii, care apoi transmit boala adulţilor. Virusul poate supravieţui în materiile fecale contaminate sau pe suprafeţele contaminate până la 3-4 ore, la temperatura camerei.
Contaminarea se mai poate face prin intermediul ustensilelor de bucătărie sau prin contactul direct cu o persoană infectată (prin sărut sau contact sexual). Sau prin contaminarea acelor de seringă.
Simptome. Perioada de incubaţie e de 30 de zile. În general, simptomele sunt asemănătoare cu cele de gripă – febră, oboseală, greaţă, vărsături, dureri abdominale în zona ficatului, urina închisă la culoare, icter. În majoritatea cazurilor, se recomandă repaus de 1-4 săptămâni.
Hepatita B e o afecţiune inflamatorie a ficatului cauzată de virusul hepatic B, având ca rezultat distrugerea celulelor hepatice, cu posibilitatea evoluţiei în unele cazuri spre ciroză sau chiar cancer hepatic.
Cum se transmite. De la nivelul ficatului, virusul este diseminat în fluidele corpului – sânge, lichid seminal, secreţie vaginală, salivă. Contactul cu aceste lichide, provenind de la o persoană infectată, poate determina transmiterea virusului la persoanele sănătoase (prin contact sexual). Contactul cu obiecte contaminate – ace, instrumente chirurgicale, stomatologice, ustensile utililizate la manichiură, pedichiură, lame de ras. Sau prin transfuzii de sânge.
Simptome. pierderea apetitului alimentar, oboseală, dureri musculare sau articulare, vărsături, dureri abdominale şi în zona ficatului, diaree, erupţie cutanată, urina închisă la culoare, scaune decolorate, icter. Virusul poate „lucra” în tăcere ani de zile, ducând la distrugerea ficatului prin fibrozare, cu instalarea cirozei hepatice sau chiar apariţia cancerului hepatic.
Hepatita C
Hepatita C este o afecţiune inflamatorie a ficatului produsă de virusul hepatic C, având ca efect distrugerea ţesutului hepatic. Eo boală care progresează lent şi poate duce la unele persoane la afectarea severă a ficatului, uneori chiar după 30 de ani de la infectare. După 10 ani, boala ajunge la stadiul de hepatită cronică, iar după 20 de ani la faza de ciroză, insuficienţă hepatică sau chiar cancer hepatic.
Virusul se poate transmite prin orice manevră care pune în contact sângele persoanei infectate cu sângele unei persoane sănătoase: răni, ace, lame de ras, periuţă de dinţi, instrumentar medical nesterilizat. Simptome. Oboseală, greţuri, pierderea poftei de mâncare, febră, dureri de cap, abdominale, urină închisă la culoare, icter.
Efectul păsturii
În urma administrării de păstură Nidapol, s-a observat că timpii de refacere a indivizilor afectaţi sunt extrem de scurţi, variind între o lună şi trei luni la hepatita A şi B. În cazul hepatitei C, refacerea integrală a ţesutului ficatului ajunge în cele mai grave cazuri la 1 an. Ca rezultate clinice, s-a constatat îmbunătăţirea indicatorilor hema-tohemoglobinici şi a celor de laborator – transaminaze, timol, raportul albumine/globuline.
Acest biostimulent natural e recomandat în: hepatite acute virale şi hepatite cronice (persistente şi evolutive), anemii hipocrome, astenii, denutriţii primare şi secundare, debilităţi fizice generale, activităţi cu consum mare de energie, adjuvant dietoterapeutic pentru contracararea unor efecte hepatotoxice.