Mişcarea de eliberare a grşilor prinde teren in SUA. În timp ce unii ar vrea ca obezii să plătească bilet dublu pentru transportul în comun, alţii încurajează oamenii să se simtă bine pielea lor, indiferent de greutate.
Când Gabourey Sidibe, actriţa din filmul „Precious” a ratat Oscarul pentru cel mai bun rol principal, prezentatorul american Howard Stern spus că e păcat, fiindcă tânăra nu mai are altă şansă. „In ce film ar mai putea să joace? Ce rol ar putea să mai primească?”, s-a întrebat Stern după ce a numit-o pe Gabourey „cea mai enormă negresă grasă pe care am văzut-o”. Mai mult el a sfătuit-o: „Draga mea, acum că ai nişte bani la bancă, du-te şi slăbeşte, altfel ai să mori în trei ani”.
Mişcarea de eliberare a graşilor
În apărarea actriţei a sărit imediat blogosfera graşilor – „fatosphere” cum îşi spun ei. În SUA, mişcarea de acceptare a graşilor este în plin avânt şi nimeni care spune ceva de rău despre un supraponderal nu scapă de criticile adepţilor care îşi scriu părerile pe bloguri ca „The F Word”, „Fat chics Rule” sau „Big Fat Blog”.
Bloggerii vorbesc despre „fatittude” si „fatshionista”, critică dietele şi pe cei care le promovează şi încearcă să explice lumii întregi că nu e un lucru rău să fii gras. Mişcarea de acceptare a graşilor (Fat acceptance Movement) îşi propune să aducă supraponderalilor drepturi egale cu ale celor slabi. Adepţii mişcării spun că sănătatea psihică şi fizică a obezilor sunt ameninţate nu de greutatea lor, ci de atitudinea societăţii care îi discriminează, îi ridiculizeaza şi nu le dă nicio şansă la o viaţă socială şi profesională.
Dacă noi ne ferim să folosim cuvântul „gras”, activiştii îl preferă în locul termenilor medicali precum „supraponderal” sau „obez”, termeni pe care îi consideră jignitori.
Bloggerilor li se alătură şi specialişti care explică de ce e mai bine să fii gras, sănătos şi fericit decat slab, bolnav şi deprimat.
Sănătate, indiferent de greutate
Aspru criticată de unii din colegii săi pentru că promovează obezitatea, dr. Linda Bacon este una dintre susţinătoarele mişcării şi mai ales a curentului HAES – Healthy at Every Size – un stil de viaţă ce promovează alimentaţia corectă, în locul dietelor. Psihiatru, doctor in fiziologie şi absolventă a multor cursuri de nutriţie şi tulburări metabolice, dr. Bacon susţine că unii dintre noi pur şi simplu nu pot slăbi, dar că pot fi sănătoşi şi cu multe kilograme în plus. Obezii nu sunt neaparat leneşi sau mâncăcioşi, ci obezitatea e în genele lor.
„Să fim realişti. Am pierdut războiul cu obezitatea. Lupta cu grăsimea nu a făcut grăsimea să dispară. Şi a fi mai slabi, presupunând că am ştii cum să slăbim, nu ne va face mai sănătoşi sau mai fericiţi”, aşa îşi întâmpină Linda vizitatorii, pe site-ul său.
Ea explică faptul că programuL HAES se bazează pe trei piloni: acceptarea propriului corp aşa cum este el, alimentaţia normală, sănătoasă, în care se ţine seama de semnalele organismului, şi activităţile fizice neapărat plăcute, pentru că a-ţi păstra sănătatea nu trebuie să fie o corvoadă.
Critici la adresa graşilor
United Airlines le cere obezilor să plătească două bilete de avion. Dacă un pasager obez nu încape într-un scaun sau nu-şi poate lega centura de siguranţă, stewarzii îl pot muta într-un loc unde există două scaune libere. Dacă în acel avion nu sunt locuri în plus, pasagerul obez este nevoit să coboare din avion şi să-şi mai cumpere un loc, la următorul zbor. Activiştii pentru drepturile obezilor insistă că nu pasagerii sunt graşi, ci scaunele sunt prea mici.
Alţii duc mai departe ideea celor de la United Airlines şi spun că obezii ar trebui să-şi cumpere două bilete şi la cinema, în tramvai sau în metrou pentru ca cei slabi să nu stea înghesuiţi.
Dacă producatorii de haine, mobilă sau lenjerie crează linii speciale pentru supraponderali, cei slabi se plâng că nu mai găsesc nimic la dimensiuni normale. Grăsimea este sinonimă cu lenea, lăcomia, avariţia, lipsa de eficienţă în viaţa profesională şi sume mari de bani cheltuite pe mâncare şi pe servicii medicale.
Americanul de rând consideră că taxele pe care le plăteşte el sunt folosite pentru a asigura servicii medicale celor care mănâncă până la moarte, ignorând alte categorii care îşi fac rău cu bună ştiinţă, cum sunt fumătorii sau alcoolicii.
În ciuda eforturilor făcute de activişti, unii oameni pur şi simplu nu renunţă la prejudecăţi, mai ales când majoritatea doctorilor insistă că grăsimea înseamnă moarte. Pe măsură ce numărul obezilor creşte, oamenii devin tot mai înverşunaţi împotriva lor, iar americanii, care au cel mai mare număr de obezi, sunt şi cei care îi urăsc cel mai mult.