Moartea clinică şi viaţa de după moarte

27.10.2010, 14:38.

Explicaţii ştiinţifice

Totuşi, majoritatea oamenilor de ştiinţă nu sunt de acord cu ipoteza vieţii de după moarte, ei aşteptând o explicaţie mai degrabă ştiinţifică şi care poate fi dovedită prin indicii concrete.

Până acum, nicio explicaţie nu a fost generală acceptată, însă teoriile merg în două direcţii: unele se concentrează pe explicaţii psihologice, iar altele pe explicaţii fiziologice care ţin de structura creierului.

În a doua categorie intră şi teoria halucinaţiilor. Unii oameni de ştiinţă sunt convinşi că experienţele trăite în cursul morţii clinice sunt doar halucinaţii ale creierului muribund. Având în vedere că există droguri care pot da halucinaţii persoanelor sănătoase, medicii cred că în timpul morţii clinice corpul secretă o substanţă asemănătoare cu aceste droguri. Ceea ce văd oamenii în moarte clinică ar fi doar un vis, iar senzaţia de linişte şi iubire este dată de endorfină, un anestezic natural pe care corpul omenesc îl secretă când simte orice fel de durere.

Teoria depersonalizării se înscrie în categoria explicaţiilor psihologice şi se bazează pe faptul că oamenii puşi în faţa unei realităţi neplăcute – boala, moarte – încearcă să o înlocuiască pur şi simplu cu o fantezie. Oamenii se depersonalizează, încercând să se convingă singuri că nu lor li se întâmplă lucrurile ci altcuiva. Aşa s-ar explica experienţele în care oamenii morţi văd propriul corp din afară.

Preot după moartea clinică

Cei care au simţit pe pielea lor moartea clinică nu pot fi de acord cu aceste supoziţii. Ei sunt convinşi că au văzut ce urmează după moarte şi că experienţa lor are legătură cu spiritualitatea.

Este şi cazul pastorului Howard Storm, care s-a transformat dintr-un ateu convins într-un om foarte credincios după ce a văzut moartea cu ochii. Profesor de artă la o universitate americană, Howard era cu studenţii în Franţa când a simţit o durere foarte intensă de stomac, provocată de un ulcer perforat. Ajuns la spital, i s-a spus că are nevoie de o intervenţie chirurgicală, însă a trebuit să aştepte câteva ore până la eliberarea unei săli de operaţie.

În tot acest timp, din cauza durerii extreme a fost convins că va muri, iar când a intrat în sala de operaţie era pregătit să-şi cunoască sfârşitul. Nu a fost niciodată în moarte clinică, dar şi-a pierdut cunoştinţa, timp în care a avut o experienţă pe care nu a uitat-o niciodată. Când a deschis ochii şi-a dat seama că se află undeva în afara corpului său, iar când a fost strigat de nişte voci aparent binevoitoare a decis să le urmeze.

Totuşi, fiinţele respective s-au dovedit a fi răuvoitoare şi l-au atacat cu sălbăticie, lovindu-l şi muşcându-l. O voce din interiorul lui l-a îndemnat să se roage şi fiinţele s-au retras când a început să recite rugăciunile pe care le ştia. Totuşi, a strigat „Iisuse, te rog, salvează-mă”, moment în care o fiinţă luminoasă l-a scos din mâinile creaturilor rele. A urmat o rememorare a întregii vieţii, cu accentul pe relaţiile cu ceilalţi şi momentele de egoism.

După această experienţă, Howard a ştiut că trebuie să fie mai bun şi să se apropie mai mult de spiritualitate, astfel că şi-a schimbat viaţa radical. Astăzi este pastor şi are la activ o carte în care povesteşte experienţa lui, transmiţând şi mesajul fiinţei luminoase: trebuie să fim mai buni, mai blânzi, mai altruişti, aceasta fiind singura şansă de a salva Pământul.

Citeşte şi despre cum moare un om!

Foto: Shutterstock