Micul dejun, cea mai importantă masă din zi, trebuie să fie consistent, delicios, revitalizant şi să poată fi pregătit rapid.
De la cultură la cultură, el poate fi un adevărat festin sau poate consta în câteva înghiţituri luate în drum spre serviciu.
Breakfast, micul dejun englezesc
Celebră pentru abundenţă, prima masă ”englezească” este alcătuită din numeroase preparate. Britanicii fac din micul dejun un motiv pentru a-şi etala toată mâncarea refrigerată.
► Începe cu o gamă variată de mezeluri, ouă prăjite, roşii proaspete sau la grătar, continuă cu peşte afumat, ciuperci şi se încheie cu cereale (preferate sunt cele de ovăz) cu lapte. Nu lipsesc nici ceaiul sau cafeaua.
►Mai poate include produse de patiserie, pâine cu miere, dulceaţă sau marmeladă – produs indian. Alte două alimente indiene, care se regăsesc în micul dejun englezesc sunt ”hoppers” (clătitele de orez) şi ”mango chutney” (chutney înseamnă deliciu).
►Un mic dejun tradiţional, 100% englezesc, presupune ouă, şuncă, pâine prăjită, cârnaţi, ciuperci, fasole şi ceai.
►Lipsa de timp a făcut ca acest tip de mic dejun să fie treptat înlocuit cu cerealele cu lapte, sucul de portocale şi cafeaua ”americană”.
Petit dejeuner, micul dejun franţuzesc
Micul dejunul franţuzesc, celebru pentru cantitatea redusă de alimente, limitează masa la minimum necesar pentru stimularea organismului: cafea şi produse de patiserie. În Italia, Franţa sau Germania, micul dejun este asemănător, vizibil diferit de cel englezesc.
► În Franţa, cea mai populară alegere este ”cafe au lait”, servită în boluri de porţelan, dar există şi cafeaua neagră, ceaiul sau ciocolata fierbinte. Băuturile sunt întotdeauna servite cu ”crois-
sant” umplut cu gem sau ciocolată. În lipsa foietajului, francezii mănâncă brioşe sau pâine cu unt.
►În mod tradiţional, la francezi, tabloul este clar: produse de patiserie, dulceaţă şi bolul de cafea cu lapte. Se pare că această tradiţie durează de secole, de la fermierul din Normandia, până la omul de afaceri modern.