Anticii ştiau: limba, ochii şi pulsul pot spune multe despre tine. Mai mult decât orice, ele oglindesc starea sănătăţii tale.
Avantajul metodelor tradiţionale constă chiar în faptul că identifică si tratează cauzele bolilor cu mult înainte ca simptomele să se manifeste.
Diagnosticul de puls
Este practicat încă din antichitate, fiind o metodă de investigare a dezechilibrului energetic din organism. Cu ajutorul său sunt detectate blocajele energetice, la diferite niveluri. Dintre cele trei tipuri de diagnostic (de limbă, de iris şi de puls) diagnosticul de puls este cel mai puţin stabil, însă poate oferi unui specialist informaţii foarte importante despre starea organismului.
Metoda de luare a pulsului este una specială: se ia pulsul deasupra încheieturii mâinii, cu trei degete, apăsându-se cu fiecare diferit, fie în profunzime, fie superficial, Fiecărei zone si corespunde un anumit organ si, în funcţie de cât de dur sau de moale e pulsul, se poate stabili starea respectivului organ si modificările pe care le-a suferit, Pentru a nu fi influenţat de alti factori.
Diagnosticul de iris (iridodiagnosticul)
Se pare că ochii nu sunt doar oglinda sufletului, ci a întregului organism. Stabilirea diagnosticului în funcţie de semnele din pupilă este o metodă de diagnosticare foarte stabila, folosită în medicina tradiţională. Prima hartă a irisului a fost conceputa la sfârşitul secolului al-XIX-lea, punând bazele acestei ştiinţe. Diagnosticul de iris furnizează informaţii despre inimă, ficat, pancreas, rinichi, dar şi despre sistemul hormonal si cel circulator.
Astfel poate fi observată starea organelor în momentul examinării sau pot fi descoperite afecţiuni care s-au vindecat şi tare ereditare. La studiul irisului se au în vedere culoarea, semnele, structura şi modificările pe care acesta le suferă. Un specialist va şti să vadă care sunt predispoziţiile, afecţiunile şi modificările pe care le suferă organismul. în medicina preventivă diagnosticul de iris este foarte valoros, deoarece ajută la depistarea timpurie a afecţiunilor, mărind astfel considerabil şansele de vindecare deplină.
Diagnosticul de limbă
Modificările produse la nivelul limbii au oferit, din cele mai vechi timpuri, informaţii cu privire la bolile din organism. Diagnosticarea se face dimineaţa, la prima oră, pe nemâncate. Pacientul nu trebuie să se afle în perioada unui tratament cu antibiotice, căci acesta va modifica aspectul limbii. Limba se examinează întotdeauna la lumină naturală, pentru că lumina incandescentă sau fluorescentă şi schimbă aspectul.
În mod normal, limba trebuie să aibă un aspect de carne proaspătă, strălucitoare, fără amprente dentare. Pentru un diagnostic corect trebuie luate în seamă atât corpul limbii cât şi substanţele de pe acesta. Corpul limbii (vitalitate, formă, culoare şi mobilitate) oferă informaţii despre constituţia organelor, limba.