Deși există multe tipuri de tulburări de alimentație, trei dintre acestea sunt cele mai cunoscute și au cele mai grave repercursiuni asupra sănătății: anorexia nervoasă, bulimia nervoasă și tulburarea de alimentație excesivă.
Chiar dacă fiecare tip are criterii specifice care îl diferențiază de alte boli psihice și tulburări de alimentație, recunoașterea diferențelor distincte dintre tulburări poate ajuta la îmbunătățirea rezultatelor tratamentului și a recuperării. Nutriționist și antrenor de pilates, Cori Grămescu explică cum putem recunoaște aceste tipuri de tulburări alimentare, care sunt cele mai comune și cum le putem trata.
Citeşte și: Cori Grămescu, secretele unui plan de antrenament executat corect în confortul casei
„Tulburările de alimentație se dezvoltă în adolescență”
Tulburările de alimentație implică relații complexe și dăunătoare cu mâncarea, alimentația, exercițiile fizice și imaginea corpului. La nivel global, aceste tulburări afectează milioane de femei și bărbați și sunt întâlnite la toate populațiile, indiferent de vârstă, etnie, statut socio-economic etc.
Tipurile de tulburări de alimentație includ anorexia nervoasă, bulimia nervoasă, tulburarea de alimentație excesivă, tulburarea de evitare a consumului de alimente restrictiv și alte tulburări specifice legate de hrănire și alimentație.
„Tulburările de alimentație sunt o reală problemă la nivel global. Cel mai adesea se dezvoltă în adolescență și la persoanele adulte tinere, desigur categoria cea mai afectată fiind sexul feminin unde vârsta a scăzut drastic și întâlnim astfel de cazuri încă de la 12 ani.
Anorexia nervoasă și bulimia nervoasă sunt mai frecvente la femei, dar toate pot apărea la orice vârstă și pot afecta orice sex. Tulburările de alimentație sunt adesea asociate cu preocupările legate de mâncare, greutate sau formă fizică sau cu anxietatea legată de alimentație și de consecințele consumului anumitor alimente.
Comportamente asociate cu tulburările de alimentație, includ de la alimentația restrictivă sau evitarea anumitor alimente, alimentația excesivă, vărsăturile autoinduse, abuzul de laxative până la exerciții fizice compulsive. Aceste comportamente sunt similare cu o dependență”, explică nutriționistul.
Tulburările de alimentație sunt tulburări complicate și nuanțate și variază de la persoană la persoană. Cu toate acestea, există unele fapte generale privind tulburările de alimentație pe care cercetările au putut să le delimiteze în mod clar, indiferent de individ.
Deși cercetările au descoperit o serie de factori genetici, biologici, comportamentali, psihologici și sociali care pot crește riscul de dezvoltare a tulburărilor alimentare, nu există o cauză distinctă a tulburărilor de alimentație. Acestea ne pot pune însă viața în pericol și au cea mai mare rată de mortalitate dintre toate bolile mintale.
Citeşte și: Cori Grămescu: Ce mâncăm și ce evităm ca să slăbim. Regulile de la care să nu te abați
Citeşte și: Cori Grămescu, sugestii de meniu sănătos pentru perioada postului
Anorexia nervoasă
Se caracterizează prin înfometare și scădere în greutate, rezultând un număr de kilograme sub media normală pentru înălțime și vârstă. „Anorexia are cea mai mare mortalitate dintre bolile cu diagnostic psihiatric și poate fi o afecțiune foarte gravă. Comportamentul de dietă în anorexia nervoasă este determinat de o teamă intensă de a crește în greutate sau de a se îngrășa. Deși unele persoane cu anorexie vor spune că vor și încearcă să se îngrașe, comportamentul lor nu este în concordanță cu această intenție.
De exemplu, acestea pot mânca doar cantități mici de alimente cu conținut scăzut de calorii și pot face exerciții fizice excesive. Unele persoane cu anorexie nervoasă, de asemenea, pot mânca în mod intermitent și vor elimina mâncarea prin vărsături sau abuz de laxative.
Tratamentul anorexiei nervoase implică ajutarea celor afectați să-și normalizeze comportamentele alimentare și de control al greutății și să revină la greutatea normală. Evaluarea medicală și tratamentul oricăror afecțiuni psihiatrice sau medicale concomitente este o componentă importantă a planului de tratament.
Planul nutrițional ar trebui să se concentreze pe contracararea anxietății legată de alimentație și să exerseze consumul unei game largi și echilibrate de alimente cu densități calorice diferite în mese regulate. Abordarea nemulțumirii corporale este, de asemenea, importantă, dar aceasta durează adesea mai mult decât corectarea greutății și comportamentului alimentar”, explică Cori Grămescu.
Bulimia Nervoasă
Persoanele cu bulimie nervoasă alternează în mod obișnuit dieta sau consumul de „alimente sigure” cu conținut scăzut de calorii, cu consumul excesiv de alimente „interzise” bogate în calorii. „Consumul excesivă este definit ca, consumul unei cantități mari de alimente într-o perioadă scurtă de timp asociat cu un sentiment de pierdere a controlului asupra a ceea ce sau cât de mult mănâncă.
Comportamentul excesiv este de obicei secret și asociat cu sentimente de rușine sau jenă. Excesele pot fi foarte mari, iar alimentele sunt adesea consumate rapid, dincolo de sațietate până la greață și disconfort. Excesele sunt cel puțin săptămânal și sunt de obicei urmate de ceea ce se numește „comportamente compensatorii” pentru a preveni creșterea în greutate.
Acestea pot include postul, vărsăturile, abuzul de laxative sau exercițiile fizice compulsive. Ca și în cazul anorexiei nervoase, persoanele cu bulimie nervoasă sunt preocupate excesiv de tot ce ține de hrană, greutate sau formă fizică care le afectează negativ și în mod disproporționat valoarea de sine. Persoanele cu bulimie nervoasă pot fi ușor subponderale, cu greutate normală, supraponderale sau chiar obeze.
Cu toate acestea, dacă sunt semnificativ subponderale, se consideră că au anorexie nervoasă de tip binge-eating, nu bulimie nervoasă. Bulimia poate duce la complicații rare, dar potențial fatale. Monitorizarea medicală în cazurile de bulimie nervoasă severă este importantă pentru a identifica și trata eventualele complicații, iar terapia cognitiv-comportamentală este tratamentul cu cele mai puternice dovezi.
Ajută pacienții să își normalizeze comportamentul alimentar și să gestioneze gândurile și sentimentele care perpetuează tulburarea”, explică specialistul.
Tulburare de alimentație excesivă
Ca și în cazul bulimiei nervoase, persoanele cu tulburare de alimentație excesivă au episoade în care consumă cantități mari de alimente într-o perioadă scurtă de timp, experimentează un sentiment de pierdere a controlului asupra alimentației lor și sunt stresate de comportamentul excesiv. „Spre deosebire de persoanele cu bulimie nervoasă, totuși, acestea nu folosesc în mod regulat comportamente compensatorii pentru a scăpa de alimente prin inducerea vărsăturilor, a postului, a exercițiilor fizice sau a abuzului de laxative.
Tulburarea de alimentație excesivă poate duce la complicații grave de sănătate, inclusiv obezitate, diabet, hipertensiune arterială și boli cardiovasculare. Ca și în cazul bulimiei nervoase, cel mai eficient tratament pentru tulburarea de alimentație excesivă este psihoterapia comportamentală cognitiv-comportamentală individuală sau de grup”, susține Cori Grămescu.
Ce provoacă tulburările alimentare
Există mulți factori genetici, de mediu și sociologici care contribuie la dezvoltarea tulburărilor alimentare.
„Factorii biologici de risc pentru tulburările de alimentație includ mulți factori genetici, cum ar fi predispozițiile la boli medicale și mentale. Factorii psihologici ai tulburărilor de alimentație includ un diagnostic concomitent al unei alte tulburări. În plus, există trăsături specifice de personalitate despre care cercetările arată că pot crește probabilitatea de a dezvolta o tulburare de alimentație, cum ar fi perfecționismul, stimă de sine scăzută, imaginea corporală distorsionată sau impulsivitatea.
Experimentarea unei traume trecute sau prezente crește, de asemenea, probabilitatea de a dezvolta o credință sau un model alimentar dezordonat. Factorii de mediu includ dinamica care înconjoară o persoană. Aceasta poate include dinamica familiei, deoarece convingerile și discuțiile din familie despre greutate, mâncare și viziunea de sine sunt asociate cu diagnosticul de tulburare de alimentație.
Opiniile sociale pe care le absoarbe prin prieteni, amici, rețelele sociale, televiziune/filme și cultura consumatorului sunt, de asemenea, legate de dezvoltarea crescută a tulburărilor de alimentație”, susține Cori Grămescu.
„Malnutriția care rezultă din alimentația dezordonată afectează toate organele interne”
Tulburările de alimentație se manifestă în moduri diferite, deoarece sunt tulburări complicate care afectează sănătatea psihologică, fizică și sociologică și ale căror consecințe pe termen lung pot fi severe.
„Malnutriția care rezultă din alimentația dezordonată afectează toate organele interne, inclusiv creierul și sistemele cardiovascular, endocrin și gastrointestinal. Dezechilibrul electrolitic cauzat de vărsături, utilizarea laxativelor sau aportul excesiv de apă poate crește și riscul de insuficiență cardiacă. Lipsa de grăsimi și colesterol din cauza alimentației dezordonate afectează funcțiile sistemului endocrin, cum ar fi producția de hormoni sexuali și tiroidieni.
Din acest motiv, persoanele pot prezenta pierderi sau nereguli ale ciclului menstrual. Acest lucru afectează, de asemenea, densitatea osoasă, rata metabolică și problemele de reglare a temperaturii centrale a corpului (care poate duce la hipotermie).
În esență, toate organele și funcțiile gastro-intestinale sunt grav perturbate în comportamentele de tulburări alimentare și pot duce la multe boli și probleme care pun viața în pericol”, precizează Cori Grămescu, nutriționist și antrenor de pilates.
Ce contează cel mai mult în acest proces
Toate aceste comportamente alimentare problematice se agravează în timp. Uneori, până o tulburare alimentară ajunge efectiv să se instaleze în adevăratul sens al cuvântului durează câțiva ani, timp în care putem interveni prin îmbunătățirea alegerilor alimentare și tehnici de gestionare eficientă a stresului și a emoțiilor negative.
În această perioadă suportul informat al unui specialist de nutriție este critic și uneori este nevoie inclusiv de consiliere psihologică, cu terapii derivate din spectrul intervențiilor cognitiv-comportamentale.
Ultima modificare octombrie 5, 2023 3:56 pm