Un fel de hrană a săracilor pentru unii, dar prezentă în meniul de sărbători al altora, lintea rămâne un aliment controversat.
Însă ea îi surprinde plăcut pe cei curioşi să o încerce.
Spre deosebire de mazăre şi de fasole, cu care se înrudeşte, lintea are doar câte două boabe într-o păstaie. Seminţele de linte au o formă bombată şi circulară, asemănătoare cu cea a unei lentile. Varietăţile de linte cunoscute se diferenţiază prin forma, culoarea şi timpul de fierbere a seminţelor. Astfel, există linte cu boabe de culoare portocalie, verde, verde închis şi maro. în prezent, se utilizează la scară globală, fiind preferată de populaţia asiatică şi mediteraneană.
Indicată în anemii
Datorită conţinutului său bogat în vitamine şi minerale, lintea este o excelentă opţiune pentru cei care ţin post sau care au un regim alimentar vegetarian. Ea este bogată în vitaminele B şi are în compoziţie minerale precum fierul, calciul, magneziul, fosforul, manganul, zincul.
O pot consuma chiar şi cei cu o digestie dificilă, pentru că fibrele, în special celuloza, din compoziţia sa stimulează digestia. Toxinele din linte, care pot provoca flatulenţă, se elimină prin fierbere de câteva ori şi prin schimbarea apei între fierberi. De asemenea, în acest sens, este indicat să se folosească la gătit cimbru, ghimbir şi pătrunjel. Boabele uscate de linte conţin şi proteine.
Însă acestea, spre deosebire de proteinele de origine animală, nu furnizează organismului cantităţi adecvate din toţi aminoacizii esenţiali pentru păs-trarea sănătăţii organismului. Din acest motiv, lintea trebuie combinată cu cereale integrale de obicei.
Săracă în calorii şi fără colesterol
Pentru că are un conţinut redus de grăsimi şi nu conţine deloc colesterol, lintea este recomandată în alimentaţia celor cu probleme cardiovasculare. O porţie de 100 g de linte conţine, în funcţie de varietatea aleasă şi de modul de preparare, circa 110-160 kcal. Prin urmare, ea dă rezultate foarte bune şi în curele de slăbire.