Chiar dacă apare în cele mai nepotrivite momente, lapsusul este un fenomen normal, cel puţin până la un punct. Află ce este un lapsus şi ce legăturaă are cu boala Alzheimer
Ce este un lapsus
Un lapsus este inabilitatea temporară de a-ţi aminti un detaliu, de exemplu un număr de telefon, un nume, un loc etc. Amintirea nu a dispărut. Ea este acolo, numai că o găseşti mai greu. Lapsusul poate să dureze câteva secunde sau câteva minute, momente frustrante, în care te simţi neputincioasă.
La un moment dat îţi aminteşti brusc detaliul uitat, de obicei atunci când deja ai renunţat să te mai gândeşti la el. De altfel, este şi abordarea recomandată de specialişti. Dacă nu îţi aminteşti un detaliu, mai bine renunţă să te gândeşti şi vei vedea că ţi-l aminteşti exact când te aştepţi mai puţin.
De ce avem lapsusuri
Majoritatea experţilor dau vina pe vârstă. Studiile au confirmat că odată cu vârsta ne scade capacitatea de a ne aminti detalii legate de experienţele nostre, capacitatea de a manipula mai multe informaţii în acelaşi timp, ca şi capacitatea de a identifica sursa anumitor informaţii pe care le deţinem.
Acest proces începe cam de la 30 de ani, dar se identifică după 50 de ani. Aşa că, în cazul unei persoane în vârstă, lapsusurile nu ar trebui să te mire.
Totuşi, de ce avem lapsusuri, chiar şi la 20 de ani, sau chiar mai devreme? Este unul din misterele creierului uman, spun cercetătorii, recunoscând că nu au o explicaţie general acceptată.
Îmi stă pe limbă…
… dar nu-mi amintesc. Cu siguranţă ai spus asta de multe ori. Alte popoare au şi un nume pentru această experienţă – americanii îi spun „tip of the tongue”, iar francezii îi zic „presque vu”.
E vorba de acele momente în care nu îţi poţi aminti un nume sau un cuvânt familiar. Poate chiar ieri te-ai lovit de el sau l-ai rostit, poate azi dimineaţă ai vorbit cu cineva despre asta, iar acum pur şi simplu nu mai poţi să-ţi aminteşti.
Faţă de lapsus, când amintirea pare uşor mai îndepărată, în cazul acesta ai tot timpul impresia că eşti pe punctul de a-ţi aminti termenul respectiv. Un om obişnuit are un presque vu cam o dată pe săptămână, însă frecvenţa creşte odată cu vârsta. De obicei, cuvântul uitat este un nume propriu.
Cercetătorii au descoperit că adesea oamenii care au un presque vu îşi amintesc litera cu care începe cuvântul căutat şi chiar pot să spună alte cuvinte similare sau care rimează cu el. În jumătate din cazuri, cuvântul căutat este descoperit chiar atunci. Uneori însă nu ţi-l aminteşti decât mai târziu, poate chiar întâmplător, când îl auzi la altcineva.
Faţă de lapsus, care este legat mai degrabă de memorie, presque vu-ul este legat mai mult de limbaj, el fiind studiat de psiholingvistică, ştiinţa care studiaza psihologia limbajului.
Citeşte în pagina următoare despre boala Alzheimer!
Page: 1 2